(1854-1891)

SENZAŢIE

(Le 20 Avril 1870)

În seri de vară-albastre voi merge pe-o cărare

Şi, înţepat de spice, călcînd iarba măruntă,

Simţindu-i prospeţimea, răcoarea sub picioare,

Visînd… lăsa-voi vîntul să-mi scalde ceafa udă.

Nu voi vorbi cu nimeni, cu gîndu-n altă parte,

Îmi va urca în suflet o dragoste matură,

Ca un nomad pleca-voi departe, mai departe,

De parcă o femeie m-ar însoţi-n Natură.