(n. pe 17 noiembrie 1944, la Fes, Maroc)
Poet, prozator, romancier, istoric, pictor. Universitar, a predat la Facultatea de Drept din Rabat, între 1985 şi 2005. Ex-preşedinte al Clubului marocan al Pen International-Londra. A publicat peste 150 de volume (poezie, aforisme, romane, eseuri), ilustrate de sine însuşi.
Aş vrea să scriu un poem despre sfârşitul unei avalanşe,
despre un sfânt spicuind tăcerea
despre moartea fratelui meu răsfirat în univers
despre un scandal pentru o poveste de iubire mare;
aş vrea să fac un poem despre puterea de a iubi
strânsă bob cu bob din imensitatea mării.
La fereastra tăcerii
Rodul va fi spus
De-o copilă cu părul alb
Ce-ncălzeşte pietrele
Înainte de a-şi dezmierda
Sânii abia mijind.
Ce-o fi vrând viaţa ce se-ascunde la mine
ca o nălucă,
urmărită de vise rele aproape omeneşti
abile?
Oamenii părăsesc înalta ispită a îndoielii
oamenii nu se mai deosebesc
atât de mare le este credinţa
oamenii se adună la marginea pădurii
pentru a se ruga Domnului din zori până-n seară
oamenii se grăbesc tăcere în fiece mână
şi în ceea ce ochii nu văd
şi care nici nu există.
Un far stinge noaptea
Un far întrece noaptea
dăruie marea tăcerii
şi bărcile adormite
ce se războiesc în taină
cu pescăruşii.
Mă răsplătesc cu o mare sugrumată
şi-mi vorbesc cu un grai strein
spre marea mea mirare.
E doar marea mea poftă de taină
în faţa strălucirii irevocabile de veche rană.
Mergând seara pe sub cerul înstelat
îmi pare că paşii
mi se sprijină categoric pe calea lactee
şi că o forţă, puternică
pentru întâia oară,
ca o fiară neştiută,
mă impune lumii.
Câte copilării dospite
mă mai despart de moarte?
Câte femei neiubite
îmi frământă carnea?
Câte vieţi paralele n-or scăpa oare
vecinătăţii fiinţei mele împrăştiată-n univers?
Câte dalbe perindări
n-aş fi săvârşit în adâncul
unduitor al poftei de viaţă?
Nimic nu trăieşte
nimic nu moare
totul se transformă la nesfârşit
până la întâlnirea c-un suflet
Lut.
În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA
Paris, 4 spre 5 mai 2014