(1951, Bagdad, Irak)
Poet, prozator, publicist, dramaturg francez de origine irakiană. Oponent dictaturii lui Saddam Hussein, la 20 de ani a cunoscut carcera, unde a început să scrie. În 1975 a fost exilat. Admirator al operei lui Albert Camus, a ales Franţa, unde a publicat peste 30 de volume, unele traduse din arabă împreună cu Isabelle Lagny. În exil, nu a încetat să combată dictatura, războiul, terorismul. Nu şi-a revăzut familia şi oraşul natal, Bagdad, decât în 2004, după căderea dictaturii. Ultimele publicaţii: Adieu mon tortionnaire (proză scurtă), Le Temps des Cerises, 2014; Bagdad mon amour, suivi de Bagdad à ciel ouvert (poeme), Le Temps des Cerises, 2014; Rebâtir les jours (poeme), editura Bruno Doucey, 2013. Biografia lui i-a inspirat cineastei Emmanuèle Lagrange filmul documentar Bagdad-Paris, itinéraire d’un poète, realizat în 2008. A publicat numeroase articole în franceză şi arabă, în reviste, ziare, tipărite sau on-line.
Oglindă răsturnată
Nisipoasă mi-e noaptea pe-o masă de sticlă
Pe mine port mirosul exilului
casa de lut aici îmi este
fără grădină, fără pădure şi nici palmieri
cerul meu e un fluviu răsturnat
iar vorbele îmi înoată
peste un îndepărtat ţinut
unde oamenii caută sensul zilei.
Am alergat în timpul tuturor acestor nopţi
până la a priponi elanul şi grăbi norul
Aceasta îmi alina sufletul.
Viaţa mea, căscată, zvârlită-n valul fără de întoarcere, iară?
Iar viaţa, viaţa ta
La ce visa?
[Fragment din Le Balayeur du désert (Măturătorul pustiului) © Éditions Bruno Doucey, 2010]
Doar vechiul covor înflorea podeaua
Casa avea altă adresă
Fotografia mea, alt loc
Masa stătea strânsă după uşă
Scaunul tatălui meu, la fel
Doar vechiul covor înflorea podeaua
Te-am găsit, într-un târziu
Într-o grădină goală
Cu şalul tău cel mare negru
Cu gândul abătut
Împletit cu ruga-ţi
Şi anii cusuţi de faţă
Îmbrăţişam, credeam, un palmier murind
Şi-apoi, în braţe,
Mi-am recunoscut mama.
Bagdad, 2 aprilie 2004
[Fragment din Bagdad à ciel ouvert (Bagdadul sub cerul liber) © Éditions Le Temps des Cerises, 2014]
Destăinuire
Ori de câte ori mă gândesc la tine
mă-ncearcă un ţipăt
ceva mai înalt decât propria-mi viaţă
Apoi revin
zilele de iarnă
şi acest palmier ce moare tăcând
pe marginea foii.
[Fragment din volumul Bagdad mon amour © Éditions Le Temps des Cerises, 2014]
Ca într-un vis urât
Ca un câine în depărtare
latră noaptea
Mlaştini din pruncie îi străbate glasul
Mi-am uitat chipul
ecou de puţuri secătuite
luna mamei jertfelnic de război
şi arsura-mi de pe limbă
Dincolo de adâncul golului din piatră
puteam să văd scheletul tatălui meu
gura lui sculptată-n lut cu greu
ca o rană-n iarnă.
[Fragment din volumul Rebâtir les jours (Reclădind zilele), © Éditions Bruno Doucey, 2013]
În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA
Paris, 18 ianuarie 2014