(1976, Brazzaville, Congo)
Prozatoare, romancieră, poetă de origine congoleză, stabilită în Franţa. Un activ promotor literar, îndeosebi prin activitatea de publicist şi notele de lectură asupra literaturii contemporane africane. A făcut parte din Comitetul de organizare a aniversării celor 60 de ani de literatură congoleză, atât în Franţa cât şi în Congo, noiembrie-decembrie 2013.
E trist în inima mea
Mi-e inima tristă
Amorţită de frigul nepăsării…
Aştept să se ivească pe buzele lui
Vorba atât de mult dorită
Ce-ar trebui să trezească
Viaţa dormitând
În umbra speranţei
Pândesc pe buzele lui
Zâmbetul ce mă va despărţi
De ţărmul singurătăţii
Nădejde deşartă…
Gura lui nu ştie să nască
Dragostea…
Dar, o voi avea,
De-ar fi prin cezariană…
Drumul inimii tale
Voi cere florii
Să-mi împrumute culorile ei
Voi cere zilei
Să mă gătească cu ia ei
Voi cere albinei
Să vină la mine
Ca să fiu eu
Picătura de miere…
Gustă picătura
Şi arată-i calea
Spre inima ta
[Fragmente din romanul Chêne de Bambou (Stejar de Bambus), 2013]
Filosofie
Cei care plâng
Sunt cei ce-îndură
Cei ce îndură plâng
Ca suferinţa să curgă
Suferinţa curge în lacrimi
Lacrimile îneacă suferinţa
Acelora ce suferă de a trăi
Cei care plâng de suferinţă
Sunt cei care trăiesc suferinţa
Cei care trăiesc îndurând
Sunt cei care îndură viaţa
Cei care îndură viaţa
Nu ştiu să trăiască
A trăi înseamnă a zâmbi vieţii.
20 iunie 1998
Alarmă
Cine putea bănui
Că Brazzaville
Va fi iară-n beznă?
Şi pentru ce?
Pentru putere.
Cine putea şti
Că în Brazzaville
Pacea va fi detronată?
Şi pentru ce?
Pentru putere.
Din zori până-noapte
Spaimă mare în oraş
Coşmar, deznădejde
Şi pentru ce?
Pentru lăcomia de putere.
Din oră-n oră
Focuri de armă, focuri
Teamă, lacrimi, ciocniri
Şi în numele cui?
Furiei politice.
Cor de arme
Popor alarmat
Biet popor
Jertfă militară.
Cor de arme
Militari înarmaţi
Bieţi soldaţi
Marionete politice.
6 iunie 1997
[Fragmente din volumul în manuscris Il tombe des mots]
Doar cenuşă
În memoria lui Congo-Mbemba[1]
„Mai sunt doar cenuşă
Colb fără trudă
Spulberat de vânt”…
Versuri din Mormântul Străveziu[2]
Ce-apar deodată
Cuvânt prevestitor
Dar cine rezistă chemării
Morţii?
Congo-Mbemba
Carnea ta
A dispărut în neant
Dar cuvântul din versuri
Îţi rămâne
Ca un opaiţ
A cărui lumină alină
În inima nopţii…
Departe de noi noaptea uitării!
Vom fi chirurgii
Ce vor lecui orbii
Ce nu vor să vadă
Vom fi ţesătorii
Ce-ţi vor ţese numele
Pe bolta amintirii
Vom fi vrăjitorii
Ce vor preface-n nectar dătător de forţe
Aurul poemului tău
Vom fi brutarii
Ce vor coace şi răscoace azima luării-aminte
Şi-o vor împărţi
La soclul
Barzilor-Semnelor[3]
Congo-Mbemba
Bardul Semnului
Eşti tu!
Inedit, 3 martie 2013
În româneşte de Marilena LICĂ-MAŞALA
Paris, 2 mai 2014