(1740-1815)

Dragostea

Pe dragoste nimic n-o împiedică; uşă sau zăvor ea nu cunoaşte

Şi peste tot pătrunde;

Ea este făr’de început, din aripi mereu fâlfâie

Şi veşnic învinge.

Moartea şi fata

Fata:

Treci! Ah, treci!

Du-te sălbatică doamnă cu coasa

Eu sunt încă tânără, du-te mai bine !

Şi nu mă atinge pe mine.

Moartea*:

Dă-mi mâna ta frumoasă şi gingaşă creatură!

Sunt prietenă şi nu vin să pedepsesc.

Fii bine dispusă, nu sunt sălbatică

Să adormi uşor  în braţele mele doresc.