(Născut la 14 decembrie 1971, Timişoara)
încercare venetă
cerul cu multe stele
şi punga de gunoi adunată sub piele
urmele mele pe piatra scăldată-n lagună
un pumn de apă la cişmea
o iederă căţărată sus pe terase nebună
şi-o noapte beată curgând
pe canale întortocheate de gând
fără lună
plan absurd
pasul dezlipit de memorie
străbate fugar sălile palatului
mă văd ajuns în arşiţa sinelui
dezgolit
la san marco
nevoit să dau nume fiecărei treceri impare
pe care ar fi trebuit să-mi regăsesc un sens
cu harta în mână
cerul lagunei nu are lună
măştile curg colorate-n şuvoaie de îndoială
pe poduri
trecătorii stau atârnaţi în gol
peste cântecul gondolierului însetat
de furtună
umbrele se alungesc ştiutoare
neîncăpute în trecere
urma mea despică apa reflexivă rece
cu căderea în ea
relatarea nepăsării obtuze
am ajuns la veneţia cu grabă ireali şi distanţi
rupând kilometri cu ceaţa orelor irosite
răsturnată-ntr-o rână pe noapte
spre dimineaţă
am garat parcul splendorilor pe malurile înalte
şi-am cerut îndoială
urcând-coborând podul urlând sub tăcere al închisorilor
imensa cameră s-a aplecat peste mine tandră
în virtutea ororilor
veneţia fragmente
cu spatele la canal grande
piaţa se vede nebună
depăşită de vremuri smulsă din grandoare
fastul îi pare desperecheat
precum cafeaua nebăută la florian
la harry’s bar în fugă
o fotografie new york
sala plină de chelneri încremeniţi personal
în trena misterelor sparte care se-adună sec
recompuse şui
pe canale dezinhibate
clopotul bate al nimănui
nelinişte departe
am băut apă
de parcă aş fi vrut să sec laguna
să fac timpul să tacă
să închid ochii firii să ascund
am călcat repede pieţele
toate podurile le-am măcinat
am zgâriat timpanele cărămizii
am uitat
de tot ce-aş fi vrut să-mi rămână
nedezminţit
pe terase uitate
clopotul sună curat
linişte parte
alunecarea lângă pod
n-am să ştiu paşi furişaţi în penumbre
cum au strigat prima dată
sau dacă-n apă i-au spălat de sângele erorilor
n-am să aud n-am să-mi aduc gândul pe lemnul tăcut
aşa cum nici azi n-am să caut graţia norilor
mai mult decât m-ar fi durut
am văzut umbrele la rialto
şi-un şobolan furişat pe treptele submerse
de sub mască
prea mult
strofă
poduri traiectorii
străpungându-mi carnea pe căile aspre
izgonit prin pieţe le spăl în genunchi
le şterg tălpile şi le ascult timpul
numai respir
încât la umbra zidurilor
dorm capetele podurilor
Maria îndurării dă rugă
cu cerşetorii
mâna uşoară a barcagiului
răsare sâmbure sângeriu arpegiului
cuvântul descompunerii arde
în tremurul supunerii
împotmolit
la veneţia aerul tace
tonul este inadecvat straniu
iar pasul grăbit
am desprins umbrele de pe ziduri
şi ne-am înfăşurat cu ele
treceam cu măştile boţite
spre o nouă noapte de stricăciune
de pace
la veneţia e lume care stă pe ace
abandonată
apa bate încet hipnotic ritmuri ritualuri
dezlipite de timp
răvăşite
opace
izbăvitoare pasaje ocolite departe
rinoceri
la veneţia da sau nu îmi place