celor care pe 10 iunie l-au omagiat pe Eminescu într-un muzeu

aţi simţit din ce parte bate vîntul

aşternutul cu poezie moale, gingiile ei fără urme de dinţi

vă mai aduc un ban pentru alcool, benzină, femei pe care le plătiţi

aţi simţit din ce parte bate vîntul adormiţilor !

peste tot temenele şi daruri, pavaţi aleile tot mai strîmte

spre galaxia gutemberg

vă e teamă să recunoaşteţi pensionarea sau că n-aţi slujit

niciodată în catedrala poeziei

aveţi o puzderie de leacuri împotriva bunului simţ

îl omagiaţi pe Eminescu sătui de mîncare şi vin, sătui de

cîte cărţi aţi tipărit

în preajma voastră stă mereu o umbră de nuc

vă e teamă de moarte dar de mult aţi murit

afişaţi un tragism fals, necazuri nu găsiţi nici cu lumînarea

vă amintiţi de părinţi sau de sat

plîngeţi bătrîneţea lor şi mîinile muncite

supralicitaţi problemele trăite din auzite,

mai bine aţi pune umărul dedesubtul cuvintelor

sau să tăceţi despre acestea

aţi simţit din ce parte bate vîntul adormiţilor!

îl omagiaţi pe Eminescu fără discernămînt,

fără ruşine citînd manualele şcolare,

elevii leneşi, speriaţi de bacalaureat şi admiterea

între-ale ingineriei

ascultă cu atenţie şi aplaudă pentru că aşa le-a spus profa

de română;

vă mai turnaţi un pahar cu apă minerală,

vă mai agitaţi, mai tuşiţi

sărutaţi slugarnici mîinile inerţiei

simpozionul (ce titulatură!) a ieşit bine, primiţi flori,

vă îmbrăţişaţi, plecaţi la băut care nu-i un lucru tocmai rău

atîta timp cît nu-l publicaţi dictîndu-l din uşa tipografiei.

(Textul a fost citit pe 15 iunie 1989 la umbra coroanelor exacte şi protocolare din preajma veciei lui Eminescu).