Peisaj interior

Din trecut

sau din noi,

ceaţa se adună în zori.

O singură rază tâmpla atinge

lacrima în tăcere se stinge.

 

Pun plase pentru inimi

sau păsări călătoare

uite, departe în zare

cîmpuri scot muguri de culoare.

 

Verde miros de lemn mă atinge

mister încătuşat scris cu sînge,

afară încifrat

înăuntru tremurat.

 

Cerul, pămîntul,

foc şi gheaţă se îndeasă,

călăreţ în manej

oglindă aprinsă în casă.

Ziua nu e încheiată

ca un ou se nvîrte  toată,

licorni pitiţi în vremi păgâne

ascunşi rămân privirilor comune.

 

Într-un cocon

cu umeri prăfuiţi de dorinţe,

înfăşor colorate velinţe,

ochii se pleacă

mari fluturi pe pleoapă.

 

Escapadă

Ia-mă de mână darling,

să lunecăm în Guggenheim prin galerii!

În grabă câini colindă

strânşi baloane buchet,

lătratul lor subţire mecanic scâncet de jucării.

Parcul întreg e ştergar de picnic,

doar lacul clipoceşte în grabă

şi noi, darling, cu degete împletite

sorbim o Cola din pahare dichisite.

În colţ la Frick Museum mai spre seară,

timid american ne-am sărutat,

dantele de sky line pe geam

şi uite,

un yellow cab cu degetul am desenat.

Peste dragostea noastră spontană

se lasă un cer de sinagogă,

cupola.

Adorm târziu pe sfârşit de reclamă,

prin vene îmi curge neonul spumă,

pleoape de silicon, ca-n filme de groază

se lasă întunecat peste stradă

 

Din Amintiri

Intru în podul bunicii cu lumina cernută,

căldura se scurge prin pereţi

şi-mpietreşte în faguri de viespe, mută.

 

Bunica pune nucile la uscat pe podea

şi ele se schimbă la faţă şi-n vreme

coboară scara în tăcere

aşezate în cozonaci de Crăciun sau de Paşte.

 

Borcanele închid timpul sub celofan

În damigene sughiţă un cocean.

Iată, în colţ stivuite cărţi străine:

ele vorbesc despre regat, regi şi regine

Eu fumez ţigările ascunse sub ziare

şi ele mor sfârâind – ţigări Regale.

 

Bunicul cântă la scripcă şi la biserică..

Mâinile lui pătate desfac nuci verzi, cocoşei,

mâinile lui săpă în grădină bulgări grei

monezi de fier şi argint înşirate în prispă comori

ochii lui limpezi se umplu de nori.

 

Bunica ţine bănuţii în batistă şi socotelile în cap,

mă descântă pe frunte cu făină, de fierbinţeală,

din târg venită cu unt pe viţă şi suc mă îmbie.

 

Sub pat ţine haine de moarte şi de cununie

pieptar cu mărgele şi năframă de borangic.

 

Privesc prin ogeac satul strins în batistă,

coşuri fumegă printr-o poveste tristă,

cămăşi pe culme întinse se prefac în baloane,

cocoşi somnambuli anunţă ore locale.

Căruţa cu pâine soseşte târziu

felinarul se zgâlţâie şi Piţigoi, căruţaşul, e saşiu.

 

Pe scara de lemn cobor din Regat,

bunicul şi bunica demult s-au culcat.

Prin tufe de leandru şi gherghină

doar vântul spulberă frunze şi-n pustie

Bat nuci prin crengi iar jos, în vie, ele stau pitite adânc la rădăcină

se schimbă la faţă şi se fac doar ţărână!