Doru MAXIMOVICI

IMAGINEA…

 

imaginea dintre trăiri

ia chipul slăbiciunii

dimineţii

a începutului de azi

după o noapte neînţeleasă

a speranţei

a înţelepciunii tinereţii

iubito

schimbă anotimpul

imaginat

la început de viaţă

în conştiinţa naturală

a iubirii

de sub cuvântul neînţeles

al fericirii

iubito

dacă vrei

îţi scriu în versuri

parcela

rândul

şi mormântul

cuvintelor

ce nu le-am mai rostit

ÎNTRE IUBIRE ŞI LUMINĂ…

între iubire şi lumină

strângerea de mână

e o renaştere a sinelui

în căutarea împlinirii

curgerea timpului

aminteşte tristeţea

venirii pe lume

când sufeletele uitau

să-ţi vorbească

despre celălalt capăt

al vieţii trecute

când primele tale exprimări

au fost ţipătul

şi

plânsul

natura frumuseţii neînţelese

ia chipul inocenţei

dispusă a înţelege

formele lacrimei

de fericire

ÎN SPAŢIUL SUFLETULUI…

în spaţiul sufletului

îngerii de lumină

iau chipul omului cu aripi

nevăzut pe pământ

imaginea

se face nevăzută cunoaşterii

exprimată anterior

naşterii sufletului

exprimată anterior

naşterii trupului

când nu am cerut

venirea pe lume

întrebările mele

se rostogolesc

peste răspunsurile mincinoase

amestecând ziua cu noaptea

viaţa cu moartea

trupul femeii cu trupul bărbatului

pentru o nouă judecată

pentru o nouă răstignire

pentru un nou început

 

SCARA SUFLETULUI…

scara sufletului

mă urcă iar

şi mă coboară

în faţa vieţii şi a morţii

şi mă transformă

într-o primăvară

născută după moartea iernii

o primăvară

după iarna vieţii

în căutarea drumului

care coboară

în căutarea drumului

ce zboară

peste dorinţa mea

când strângerea de mână

ascunde

o comoară

 

                (din volumul în curs de apariţie Strânge-mă de mână)