Poezie şi necesitate

Mă întreb deseori unde

curg clipele şi anii?

Veacuri mari de îndoială

adună hierofanii absurde

pe la hotarele realităţii.

„Şi absurdul face parte

din sacru mai ales cînd

preoţii amurgului îl

parodiază în incantaţii

ipocrite” (astfel de parodii

nu produc nimic altceva

decît supărare (inchiziţii

subtextuale şi anticoncepţionale

pot confirma diagnosticul

cu metastaze apocaliptice.)

Aceste avorturi metafizice

arată mai mult a mizerie

decît a poezie (şi totuşi

cireşii dau rod încă bun

dacă sufletele noastre nu

poartă litere otrăvite ale

blestemului unei litere care

ucide

 

Panaceu

Vara adoarme puţin.

Clişeele timpului adună

impresii în pastelurile

bolnave ale realităţii.

Tot ce se scrie în aceste

cronici  spirituale depăşeşte

necesitatea. Şi totul pare o

gratuitate a frumosului.

E singurul panaceu prin

Care poezia ne aduce în

inimi împăcarea cu ABSOLUTUL.

 

Grădina copilăriei

Mi-e dor de grădina bunicilor.

De ochii lor blînzi care veneau

ca o anestezie asupra unei

copilării bolnave. Adolescenţa

a fost altfel. Fără ochii lor

am colindat lumea. Dar nicăieri

nu am regăsit grădina

copilăriei. Nici la mormintele

bunicilor nu e linişte. Se ceartă

acolo realitatea cu amintirile.

Cine va rămîne în cîştig, în

caz de victorie?

 

Lacrimi de mîntuire

Să ascult liniştea. Pe

aripile  ei adun  lacrimi

de mîntuire. Şi aceasta

este o hierofanie. O simplă

cugetare rămîne la urmă.

O poezie simplă şi curată

dar pe Altarul ei jertfele

realităţii ne arată că numai

dacă sacrificiul e inutil,

hierofania este absurdă!

Graniţele absolutului

Te ştiu demult. Erai mereu

prezent la toate aceste botezuri

ale amurgului. Cuvinte noi se

nasc din iluziile realului.

Cine oare poate delimita limitele

sacrului sau graniţele Absolutului?

 

Chirurgie estetică

Vara aceasta are miros de

tămîie (deşi gloanţe absurde

se aud între grădini). E

nevoie de pace pentru ca

noi să aducem vocile sfinţilor

în realitate. Cînd armele

vorbesc, poezia moare puţin.

Desfiguraţi prin tranşee, poeţii

încearcă să o oblojească. Medicii

frumosului nu au nevoie de

bisturiu, pentru această

chirurgie estetică.

 

Hierofaniile iertării

Şi pentru că mă întrebi

despre frumos – e bine. Înseamnă

că tu încă mai crezi în

dumnezeiasca iubire. Amîndoi

adunăm în scripturile eternităţii

blîndele hierofanii ale iertării.