FLORENTIN PALAGHIA

Speranţă

Ştiu că nu vei crede,prietene cititor,

că eu singur am scris aste versuri de dor.

Metamorfoză lentă, din franceză-n română,

sau invers ,nu mai ştiu de când mi-au scăpat din mână.

 

Aş vrea să crezi că-n Franţa, chiar la Paris şezând,

doar româneşti sintagme trecutu-mi-au prin gând,

nu mi-au rămas acolo,dar sper că s-or întoarce,

precum se-ntorc şi caii la casele sărace.

 

În liric-actuală,cum spus-am într-un vers,

sunt veghe plutitoare,mă dărui şi din mers,

iar cui nu o să-i placă parfumul meu firesc,

fă-i să-nţeleagă, Doamne, că tare mă grăbesc!

 

 

AUREL M. BURICEA

Zbor fără margini

Trăiesc în Ulmul meu,demult,de când mă ştiu,

Mereu între probleme,am fost ca profesòr,

Mi-am pus masca de înger când fost-am directòr,

Dar ce am ştiut mai bine, a fost tainic să scriu.

 

A cerului arhive,cu păsările-n zbor,

Mi-au fost la îndemână mereu în timpu-acest,

Dar n-am visat vreodată să zbor întins spre vest,

Că axiome sacre mă ţintuiau pe-ogor

 

Destinul mei poetic din sare-a răsărit,

Din neagra sare-a nopţii brăilene,

De care niciodat’ nu-mi va fii lene

 

Să scriu poem de dragoste ,simţit,

Zbor fără margini dincolo de-oglindă…

Mi-e frică doar duşmanii să nu-l prindă!

 

 

IULIAN BARBU

Renaştere

Am renăscut la Reşiţa,

După ce-a falimentat

Toată industria

Ce a fost odat’

 

Toată copilăria

Am trăit acolo-n fum,

Acum creşte acolo pădurea

De bălării, dar acum

Avem aer curat.

 

Poezia mă-ntreabă cu glas mut,

Şi numai Dumnezeu ştie cu adevărat:

Oare chiar am renăscut?!

 

CONSTANTIN BOBOC

Hierofanie absurd

în Fălticeni numai ce-nfloresc

cireşii

(în păduri, că cei din parc

s-au uscat, cum e şi firesc)

că deodată toţi neînţeleşii

poeţi din jur, ca din arc,

o consider hierofanie,

manifestare a sacrului,

frizând absurdul uneori.

E o adevărată prostie,

nu-i aşa, dragi cititori?!

 

ION MARIA

să fii un om

am fost un om precum cafeaua tare,

adică foarte bun şi necesar,

spun asta ca utilă constatare

că astăzi lucrul ăsta este rar

 

am fost un om care-a văzut balene

zburând,şi totuşi nu m-am lăudat,

nicicând n-am fost cuprins cumva de lene,

pe frontal poeziei niciodat’

eu n-am stat altfel decât în picioare

 

zic unii că nu este- adevărat,

că m-au văzut odat’ într-un volum

poziţia lotus cum am adoptat…

e-adevărat ,şi asta mi-o asum,

am stat aşa intens să pot gândi,

să văd cum aş putea porni la drum,

dincolo de ăst zid dac-aş ieşi

 

şi am aflat care-i secretul şi

l-am spus la toţi, precum am priceput,

c-am ştiut că mie nu mi-ar folosi

şi doar indiferenţ-am obţinut…

nimeni măcar nici nu a încercat

să treacă zidul,doar m-au declarat

 

drept cel mai bun poet de la Craiova,

nu cel mai mare,fiindcă sunt mignon,

aşa, că uneori, de-mi citiţi slova,

să ştiţi că a fost scrisă c-un creion

făcut din foc, în inimi să pătrundă,

ca o poveste din al meu cartier,

vor critici în uitare să m-ascundă,

tu, cititor, să nu mă laşi, iţi cer!

 

GHEORGHE MOCUŢA

trupul scris

să tragi mâţa de coada cuvintelor aici,

la răspântia scriituri române,

profesor la liceul din Curtici,

nu e ceva,aşa, pentru oricine—

 

eu scriu,cum ştiţi,mărunt şi apăsat,

mesajul meu e clar,voit prozaic,

dar este totodat-adevărat

că nu-i cum mulţi crezut-au,şi didactic

 

mesajul meu,de-aici din vest pornit,

din loc secret din margini de câmpie,

e: ridicaţi lespezi de pe cuvânt,

nu aşteptaţi tot îngerul să vie

nu staţi ca mortul de vreţi poezie,

e cazul de acum să vă treziţi

şi nu uitaţi c-aveţi o datorie:

limba română cu trupul s-o păziţi!

 

EUGEN EVU

Când poezia tace

Metaforă e titlul când e clar

Că poezie mută nu se poate,

Ca şi sărutul cu privirea, sau, mai rar,

S-ajungi departe-n artă dând din coate

 

Poeţii însă pot fi amuţiţi

Cu un cuţit de critic, mintenaş,

Tu dragă cititor,omule ,dragă,

Să ştii că cine tace este laş.

 

Toate iubirile,nici dacă i-ar muri,

El n-are voie, de-i poet, să tacă,

Să scrie camuflat chiar, zi de zi,

Pân’ rana de la critici o să-i treacă!

 

NICOLAE MAREŞ

Caut

Am căutat în ceasuri de răgaz

Unor cuvinte sensul românesc,

Că în polonă, spun cam cu necaz,

Îl ştiu, doar în română nu-l găsesc

Da,

E clar obscur la vilă aici la mine,

Poate de aceea,însă din reflex,

Fiind diplomat, insist, c-aşa e bine

Şi ca atare mi-am luat un DEX.

D

I

C

Ţ

I

O

N

A

R

EXPLICATIV

BOGDAN ULMU

Dragoste (exagerat de) oarbă…

Iubit-o s-a-ntâmplat o catastrofă:

aseară—când am vrut să scriu o strofă,

am adormit cu mâna pe condei…

nu mă gândeam,cum crezi tu,la femei

(deşi tu ştii că uneori m-amuză

gândul acest, dar numai tu mi-eşti muză)

 

Eu om original am vrut mereu

să fiu şi chiar am reuşit cu greu—

tu, draga mea, muză de pus la tâmplă,

spune-mi, te rog, acum ce se întâmplă

 

Că iată,cum mai scriu o poezie,

cum mi-o ia Perţa pentru parodie!

(acum, e drept că faptul nu-mi displace,

dar totuşi, Perţa ăsta când mai tace?!)