Jeton KELMENDI
Jeton KELMENDI, născut la 27 noiembrie 1978 în oraşul Peć, Kosovo, este poet, eseist, traducător şi jurnalist. A studiat la Univesitatea din Prishtina, obţinându-şi licenţa în Arte, Mass – Media şi Comunicare. În cadrul Universităţii Libere din Bruxelles, poetul a făcut un master cu specializare în Studii Politice şi de Securitate Internaţională.
Pe Jeton Kelmendi l-am cunoscut la Paris în 1997, poetul făcându-şi remarcată prezenţa în cercurile de scriitori, a avut o ascensiune demnă de atenţia confraţilor şi a specialiştilor în domeniul Literaturii şi al Istoriei Literare Contemporane. Deşi este destul de tânăr, până în prezent a publicat 15 cărţi de poezie şi 25 de volume cu traduceri literare. Multe dintre volumele lui de poezie au fost traduse în străinătate iar poeziile sale au fost traduse şi publicate în 31 de limbi.
Jeton Kelmendi este membru al PEN Club din Belgia, al mai multor Asociaţii Culturale Profesionale şi Academii Internaţionale. Activitatea i-a fost răsplătită cu numeroase premii, cel mai recent fiind ,,Premiul Internaţional pentru Poezie, 2017” acordat de ,,Academia Europeană de Arte şi Ştiinţe” de la Paris.
DRAGOSTE ÎN TIMP DE RĂZBOI
Uneori, gândesc la lucruri
care se pot întâmpla
în mod surprinzător,
de exemplu o ceaţă groasă
ce mă poate acoperi
uşurându-mi traversarea frontierei
pentru a trece dincolo,
în urmă cu câteva luni acolo
am văzut o fată cu părul ondulat,
fată pe care au văzut-o şi ei.
O fată cu părul ondulat la care
am început să visez
asemenea unui îndrăgostit.
Dar sfârşitul înseamnă război
şi nu intui viitorul,
fiecare zi este o luptă cu moartea,
poveştile despre cei ce
au căzut pentru libertate
ori altele precum
distrugerea inamicului,
sunt probabilităţi cotidiene
pentru a împărtăşi veştile bune
cu cineva care doreşte
dragoste în timp de război,
cineva care te crede stupid chiar dacă
în timpul cele mai sângeroase bătălii
un soldat nu va renunţa
să mai gândească la iubire,
aşa cum ştiu soldatul
din mine.
În timpul războiului,
Dumnezeu ştie
când va veni sfârşitul,
timpul face ravagii;
nu va fi loc pentru dragoste,
însă, ce s-ar întâmpla dacă fiecare
ar sădi moartea,
cine ar mai da de fructul dragostei?
Poetul gândeşte
că marile iubiri se nasc
în timp de război.
Probabil,
probabil depăşind imaginaţia
din scrierile biblice,
sau chiar şi încântătoarele scrieri
ale lui Lorca şi ale lui Hemingway.
Pur şi simplu
dragostea este un alt război,
este un război mai lung
decât orice altceva numai că
armele sunt altele: inima,
sufletul şi sexul.
Eu însumi vin şi merg drept
spre centrul scenei;
aici este un altfel de război,
privesc la el zi de zi cum
viaţa devine tot mai plictisitoare,
în mintea mea tot mai confuză
acesta este un nou început
dar şi bucuria celor
ce se pregătesc pentru
puţin mai multă dragoste.
Nu sunt sigur dacă
este un vis ori nu,
dacă vreunul va întreba
de ziua de azi, însă totul
s-a întâmplat în ’99.
Tot în ’99 era gata să mor.
Aceasta este dragoste
dar şi război,
altfel nu-mi pot imagina.
La miezul nopţii, luna
a uitat să-şi arate faţa,
doar un soldat rătăcit
pentru alte linii de front
se reîntoarce din depărtări.
Când există dragoste în timp de război,
războiul poate continua…
Acesta este soldatul
în timp de război.
Noiembrie, 1999, în timpul războiului din Kosovo.
Prezentare şi traducere în limba română de Niculina OPREA