Carolyn Mary KLEEFELD

Nevăzută îmbrăţişare

lui David Campagna 

 

O, înger al meu, în trecere acum,

îţi simt văpaia

şovăind în zori neştiuţi.

 

Inimă, înnobilată de dragoste,

te văd în toate.

Tu, călăuză neobosită,

prin întunericul rămas necunoscut.

De lut văduvit,

spiritul tău mă vrăjeşte.
Oceanul de jos răsună

de dorul mareei,

şi întunericul de neoprit

doarme cu mine.

 

Aştept îmbrăţişarea ta nevăzută

cînd dimineaţa îşi caută zorii.

 

Liniştea casei

îmbracă haine cernite,

păsările dimineţii însă

tot au să cînte.

 

Forţele oarbe, hrănite

prin sacrificiul etern,

domolite par deocamdată.

 

Vino, vino la mine

tu, soţ iubit,

aprinde întunericul

cu lumina-ţi strălucitoare.

 

7, 8, martie 2017

Prezenţa ta vie

lui DC
Înger păzitor

ai fost pentru mine mereu

şi vei rămîne –

te arăţi în nestatornice forme,

revărsîndu-ţi vrajă.

 

Ştiu, erai

în răpăitul ploii,

în mişcarea obiectului

cînd nici vînt măcar nu era.

 

Giumbuşlucurile tale, spiriduşi

ai rîsului săltînd de dragoste şi veselie.

 

În astă săptămînă de nelinişti

mi-ai fost călăuză,

glasul tău senin

limpezindu-mă.

 

Cît de norocoasă sunt

să te văd

în atîtea chipuri.
Ah, prezenţa ta vie,

o binecuvîntare a zilei.
7, aprilie,2017

Dincolo de întuneric

lui DC
O, dragule drag,

inima îmi plînge,

aducîndu-mi aminte

cum te agăţai de-o ultimă speranţă,

cum eu trebuia să fiu vie,

şi să-ţi spun

că şi ultima speranţă se spulberase.
Trebuia să fiu vie,

să te iubesc nespus.

Vie,

în clipe de-ncercare,

cînd întunericul cobora

şi tu înţelegeai,

însemna să se lase cortina

acolo,

peste lucruri

dincolo de visele noastre.
Dragostea infinită,

binecuvîntată, străbate întunericul

cortinei care se lasă, cortina destinului. . .
Şi continuăm,

schimbîndu-ne dimensiunile,

din fîntîni infinite sorbind

fericirea pe veci doar a noastră.
8 aprilie, 2017
Traduceri: Olimpia IACOB