Imn

Ţi-a fost sortit ca să apari

la mari răscruci de vânturi

şi din pârjoluri să răsari

mereu în alte începuturi

Trecut-au peste Tine

furtuni năprasnice şi ger

dar eu, de-atâtea plaiuri însorite,

mă fac şi Doină, mă fac şi cer

 

 

Timpul

Timpul n-ajunsese încă la mine

Nenăscută lumina-n întuneric domnea

Bezmetic spaţiu-şi căuta nemarginea-n mine

Şi nu şi-o găsea …

 

 

Recesământ

Şi iată-mă Sus

la răscruci

numărând stelele

una câte una

să văd dacă nu cumva

lipseşte vreuna

de la ultimul recesământ

făcut de Dumnezeu

când încă trăia

cu noi pe pământ

Dar stupoare

lipseşte doar una

din recesământ

este steaua Pământ

pe care locuind

uitam mereu ca s-o număr

în recesământ

 

 

Vremea şobolanilor

Prea mulţi şobolani

şi prea puţine pisici

vieţuiesc pe-aici

au năpădit planeta

rozând totul în cale

fructe, zarzavat, cereale

nu iartă nimic

din ce-ntâlnesc în cale

şi nemaiavând ce

acum rod minerale

aur, argint, cupru

şi alte metale

Minerii, sărmanii,

înspăimântaţi

refuză să mai intre-n mine

de teamă că le mănâncă

orice bucată de pâine

căci şobolanii

adaptaţi ad-hoc

le mănâncă tot

Acum nemaiavând ce

mănâncă şi sarea

respiră gaze de şist

şi sorb

ultimul strop de petrol

pe unde-l găsesc

şi mai pot

fac prăpăd, e potop

Curând Pământul

va rămâne pustiu

prea searbăd şi gol

fără vre-un alt conlocuitor

că e vremea lor,

Vremea Şobolanilor