Cu ochii pe ceasul din taxi

Pe mine

cel cu o pensie cît de cît suportabilă

şi care slavă Domnului mă suportă

(mulţam literaturii jurnalisticii traducerilor…)

azi nu mă mai îngrijorează ceasurile din taxiuri

care

în tinereţe

cînd vedeam ce des şi nestăvilite bat (în

spaţioasa „Volga” ele ţăcăneau sonor ca

mici ghilotine ale timpului)

mă făceau să-mi amintesc inadecvat parafrazat de Goethe

de superbul

dar zadarnicul lui îndemn: „Opreşte-te clipă

eşti…” prea costisitoare…

 

Ah da

ceasurile din taxiuri îmi mai amintesc ceva:

plăteam cu banii unui imperiu între timp dispărut…

Prin urmare

urmîndu-ne calea

odată ce am supravieţuit unui imperiu

reiese că trăim suficient

chiar dacă nu destul de mult…

 

Mişcarea textului

Textul ce se izvodeşte acum

ad hoc

porneşte încă de la

caligrafierea acelei dintîi litere – cel

mai scurt film de desen animat

căruia tu

copilul

îi erai regizorul

făptuitorul acum

un noian de ani.

 

Acest text care

zămislindu-se

se cercetează pe sine însuşi

de parcă

i-ar studia lumii harta

chiar dacă totul e ştiut

totul e determinat

deja de un noian de ani – să se nască

în mişcare

de la stînga la dreapta

de la stînga la dreapta

în sensul vieţii

în contrasensul morţii…

Îmbărbătare

Heidegger interpreta sintagma hölderliniană „timpuri sărace” drept vîrstă lumii părăsite de zeu.

 

Admiţi că poemele tale

sînt mai curînd o susţinere morală

decît – toate – artă supremă.

Citindu-le

vreun necăjit să se îmbărbăteze

zicîndu-şi:

Dacă ăsta îndrăzneşte să scrie poezie

chiar şi în aceste timpuri sărace

fără de zeu

eu de ce m-aş preda?!

 

Dresaj

Ţi se pare că ai putea dresa

şi chiar că dresezi

propria-ţi suferinţă

cînd

de fapt

ea te dresează pe tine.

 

E mai rău

e mai bine?…

 

Ornitologic şi logic

Cuvinte aripate

sînt inelate

ca păsările urmărite

cercetate

pîndite

din nou vînate

ţinute puţin timp în captivitate

pînă li se transcriu de pe inele semne

date

apoi zburătăcite din nou

citate

păsări şi cuvinte aripate

inelate

primele – ornitologic

logic – celelalte.

Iar

printre memorabilele cuvinte aripate înălţate de genii

printre neuitatele lor vorbe de duh – şi una

de dat duhul.

 

Amin…

 

21 martie

Azi e Ziua Internaţională a Poeziei

căreia

mi se pare că-i bine să i se spună şi

 

POEZIA INTERNAŢIONALĂ A ZILEI.

 

Poezia mondială

poezia universală a zilei

pe care o trăim.

 

Două linii ale aceleiaşi vieţi

este logic ca linia vieţii de pe talpa piciorului

să fie mai lungă decît linia vieţii din palma omului

 

pentru aducerea la numitorul comun al adevărului

este necesar ca linia vieţii de pe talpa piciorului

să fie împărţită la doi (în

patul conjugal

să zicem…)

 

Prima oară

Probabil era cam timid

cam amîna

deja cam te enerva

cît tot aţi stat voi cuminţi în fotolii

alături

în doi

încît la un moment dat

tu i-ai spus cu sub-

înţeles: – Chiar ieri

am cumpărat cearşafuri noi…

 

Troglodiţi de lux

În raport cu bolta cerului

sub ea

în ea

ar reieşi că noi scriem o poezie a catacombelor

a cavernelor;

 

poeţii

troglodiţii de lux ai creaţiei divine.

 

 

Rece

Deja e tot mai cert că

în lumea noastră fatală

s-a redeclanşat războiul rece.

 

…Şi e foarte trist că în acest caz dramatic

nu are nici strop de influenţă

apocaliptica încălzire globală.

 

Cale de înţelegere

Pentru a fi înţeleasă

dacă e citită de-a dreptul

o poezie nu ar însemna o cale prea lungă

ba din contră

scurtissimă –

asta

dacă prin natura sau supra-

natura sa

poezia nu ar fi (uneori: a naibii de) în-

tor-

to-

chea-

tă

încît

cu un nod în gît

ai putea zice că necunoscute sînt căile poeziei

 

iar Dumnezeu nu s-ar supăra la citirea acestei parafraze

deoarece poezia cu toate ale ei este de la El.

 

Azil

Cenzura comunistă presa

constrîngea

decupa

anula

enerva

umilea…

 

Dacă aş fi reuşit să fug în Occident

înaintea azilului politic

aş fi cerut azil poetic.

 

 

Figură

Visez şi admir

superba ta figură.

Adevărat – din păcate

doar o figură de stil

(şi de şah ca şi cum) din

se zice că zicea poetul

ţîţoasa

lăptoasa noastră limbă română.

 

Musca

De la arat

musca

trecînd printre ochiuri de sîrmă ghimpată

la hotarul armeano-turc

zbură spre Ararat.

 

Însă micul ei truc

prin aceasta doar continua

pentru că

iniţial

gîza de ea trecuse (încălcase?) hotarul fabulei lui Donici.

 

Iar peste-un timp – în zare

mai mult ţi se năzăreşte

că zboară-un punct ceva.

 

Aha! De cum s-a apropiat

ai desluşit că este

chiar musca din poveste.

 

Şi, cum se-ntîmplase la Donici, tu urmezi

scenariul ştiut

întrebînd pre muscă de unde ar veni.

 

Iar gîza ce răspunde?

Exact ca-n fabulă

poate că doar uşor modificat:

 

– Ei, de unde vin? N-ai auzit?

Nu ai citit?

Mă-ntorc din vîrf de Ararat.

 

Ia nevoie!

Musca mai spunînd

că acolo sus ar fi văzut

rămăşiţele arcei lui Noe…

 

Modificarea pauzelor

Vîntul modifică pauzele dintre obiectele cît de cît elastice

în special dintre copaci şi copaci, garduri

dintre fustele doamnelor şi pantalonii bărbaţilor

dintre rufele întinse pe sîrmă şi uşa casei pe care le-a scos gospodina.

Iar sub rafalele vîntului iarba e pur şi simplu depauzată

firele, steblele ei fiind otova pătulite-lipite într-un

otova continuum verde-argintiu. Asta

se remarcă mai ales în stepele mongole unde

vîntul mai modifică pauzele (de spaţiu, fireşte) dintre

cozile cailor întinse şi orizont

dintre poalele halatelor şi intrarea în iurte

dintre nori şi craterele vulcanilor stinşi.

Curios se s-ar auzi

dacă toate aste modificări de pauze

alias de ritmuri

ar fi transpuse în muzică…