Luca Cipolla s-a născut la Milano, în 17.11.1975. Este poet şi traducător din limba română în limba italiană şi invers, redactor al revistelor “Sfera Eonică” şi “Regatul Cuvântului” din Craiova, colaborator al revistelor “Boema”, “Climate Literare”, “Cafeneaua Băniei” şi al revistei internaţionale online “Starpress”. Este în colegiul redacţional al revistei “Amprentele sufletului”. Este co-autor (cu Melania Cuc) al volumului Monade, Editura Karuna, Bistriţa, 2014. Creaţii ale sale au apărut în diverse antologii, a publicat în diverse reviste literare pe hârtie/ online din România, Italia dar şi din alte ţări. A tradus în italiană din creaţia mai multor autori români.

 

O particulă vie

M-arunc în luptă

uitând de prezenţa Ta

şi rămân singur..

un şoc electric mâhneşte venele mele,

coboară o lacrimă 

dar în praf mai târziu

o rază de soare

îmi aminteşte că şi eu sunt o particulă vie

veşnic ocrotită şi nestrivită

între degetele Tale

pline de iubire luminoasă

astfel încât

nu mă pot abţine să nu mă las

căzut pe perna de pene

a unei răsuflări moi

şi să nu adorm

puţin câte puţin,

puţin câte puţin..

Mulţumesc.

 

Nebunul

Ca pe un sâmbure de măr

detaşat

din pulpă,

chip de vultur al Terpsihorei

e nebunul,

apă curată,

locuieşte în odaia lui 

cu ani în urmă,

leneş omorât

de amintiri ucigaşe.

 

Mama plină de beatitudine (Anandamayi Ma)

Înainte de a veni pe lume

eram aceeaşi,

când eram copilă de asemenea

şi am devenit femeie..

tot aceeaşi.

Oglinda

clar

înapoia tăcerile mele

astfel rămâneaţi cu gura deschisă

şi imperturbabilă eu,

conştientă că

fiindcă totul e ātman

nici o armă nu poate străpunge sufletul,   

nici un cuvânt sau hotar între mine şi voi

– ce niciodată nu ne-am născut

şi niciodată nu vom pieri –

nu ne poate despărţi de eul veşnic

al suflului vital

care ne uneşte.

 

Ca să-ajung la tine

Ca să-ajung la tine

mi-am sfâşiat picioarele

cu emoţii înţepătoare,

tăciuni

pe pietre arzătoare,

deşerturi

ce rareori

prevesteau oaza.

În jurul meu

doar umbre bipede,

surori

de nimic,

dar ca să-ajung la tine,

cu spatele rupt,

ignorai vârsta reală

în aura ambrei

a iluzoriilor trecuturi infantile

în braţele

din nou

ale tinerei mame.

 

Versiunea română: Luca Cipolla