LE PAON / PĂUNUL

Întocmai ca păunul înţepat de amor,

Ce vrea, fălos, iubitei s-arate al său dor,

Încearcă să-i prezinte comori înaripate

Cu azur picurate şi cu stele ornate,

Rotindu-se-mprejur în cerc clămpănitor,

Ca mai frumos să-i pară corpul strălucitor,

La fel şi firmamentul, atins ca de-un impuls,

În faţa doamnei Terra-şi prezintă-al său lux :

Îşi întinde-o perdea din azur pistruiat

Cu fulgi de-aur pătat, cu ochi ageri marcat,

Presărat sus şi jos cu rotiţe-arzătoare,

Împestriţat cu focuri şi stele sclipitoare,

Făcând ca Terra- doamna, mereu mai arzătoare,

Să fie-n aşteptarea îmbrăţişării sale.