*

În martie anul acesta s-au împlinit 25 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române de Haiku, la care rol determinant a avut Florin Vasiliu, cel care a fondat şi revista de interferenţe culturale româno-japoneze „Haiku” şi Editura Haiku.

Pe scurt – condusă actualmente de Valentin Nicoliţov, S.R.H. este, din punct de vedere cronologic, între cele dintîi societăţi de haiku  înfiinţate în Europa. După 1991 s-au înfiinţat şi alte societăţi/ cercuri de haiku în mai multe oraşe din România, la Constanţa, Slobozia, Tîrgu-Mureş, Iaşi, Cluj etc., cu activitate mai mult sau mai puţin susţinută. Cîteva exemple: în 1992 sînt fondate Societatea de Haiku Constanţa şi revista „Albatros” (conduse azi de Laura Văceanu), apoi, la Slobozia, Şerban Codrin a înfiinţat Şcoala de tanka şi renku, editînd mai multe numere din publicaţiile „Orion” şi „Micul Orion”, la Tîrgu-Mureş, graţie lui Ioan Găbudean, au apărut clubul de haiku „Bucurii efemere”, revista „Orfeu”, şi o serie de cărţi şi antologii.

S.R.H. este afiliată la Asociaţia Mondială de Haiku din Tokyo (World Haiku Association), fondată de Ban’ya Natsuishi.

Sub egida S.R.H. s-au publicat cărţi, antologii (cele mai multe semnalate şi în rubrica noastră”, au avut loc evenimente de gen cu invitaţi din ţară şi de peste hotare.

La mulţi ani S.R.H., şi cît mai multe şi mai interesante activităţi!

 

*

Din numărul din iarna lui 2015 am dedicat un spaţiu mai amplu unor cărţi primite de la autori din spaţiul ex-iugoslav, mai ales Croaţia, dar şi Slovenia, cu care colaborăm de ceva timp, şi pentru revistele „Poezia”, „Kadō”sau „Carmina balcanica”, dar şi la alte proiecte. Continuăm cu alţi trei autori din acest spaţiu: slovenii Jure Detela, Edin Saračević, croatul Stjepan Rožić, dar şi publicaţia croată „Iris”, la secţiunea „reviste”.

 

Stjepan Rožić, Svraka na snijegu/ A Magpie in the snow, haiku, ediţie bilingvă: croată, engleză, versiunea engleză: Đurđa Vukelić Rožić, English sub-editing: Saśa Važić, ilustraţiile şi coperta – autorul, carte în regie de autor, Ivanić-Grad, Croaţia, 2016, 80 p.

L-am întîlnit pe Stepan, electrician la pensie, din cîte am aflat, aş putea spune cu surprindere, dat fiind că eram la un concert de muzică populară croată, pe care îl susţinea cu grupul său, la o manifestare pe teme de haiku. Co-fondator al asociaţiei autorilor de haiku „Trei rîuri”, din oraşul natal, scrie haiku de mai bine de două decenii, a publicat în ţară şi peste hotare (de altfel, am mai publicat cîteva poeme ale sale în versiunea română a subsemnatului), a primit o serie de premii, are şi trei volume personale de haiku, dar este prezent şi în mai multe volume colective.

Volumul este alcătuit în manieră clasică, poemele fiind grupate pe cicluri sezonale, iar, în final, ca şi, adesea, la Đurđa Vukelić Rožić, este o secţiune în dialect kajkavian (despre care am scris deja în „Convorbiri literare”, analizînd cărţile soţiei sale), apoi, în încheiere, o secvenţă haiku (Gnats in must) şi un grupaj de senryu.

Fiind un volum alcătuit în manieră „clasică”, sezonală, majoritatea poemelor, tematic, sînt ca atare, relevînd un om sensibil la natură, la întîlnirea cu acele clipe unice în care sufletul este parte cu întregul, pe care îşi propune să le surprindă în aceste texte. În acelaşi timp, sînt întreţesute, într-un fel, şi teme ale condiţiei‚ umane ori aspecte din cotidian, văzute în manieră proprie, peisaje, sentimentul evanescenţei dar şi al perenităţii din natură şi altele.

Cîteva poeme, în încheiere: „o bătrînă a murit –/ casa ei goală lîngă/ un hambar plin cu grîu”; „sat în iarnă –/ slalom printre coloanele/ de fum în vînt”; „teren de fotbal în iarnă –/ fulgi de nea şi vrăbii zboară/ între porţi”; „de dimineaţă devreme/ o privighetoare cîntă cîntecul/ stră-stră-bunicilor ei”. Şi, în final, un senryu: „criza economică mondială/ pe cerul toamnei/ doar o semi-lună”.

 

*

Jure Detela, haiku, translated and foreword: Jure Novak, proof reading – Slovenian version: Božo Viher, English version: Alan McConell Duff, Apokalipsa, Ljubljana, Slovenia, 2004,

În aceeaşi colecţia în care a apărut cartea Alenkăi Zorman, prezentată recent (Metulj na rami/ Butterfly on the shoulder), un al doilea volum din seria haiku a editurii Apokalipsa este semnat de Jure Detela (1951-1992), caracterizat în volum drept „cel mai eteric şi mai ascetic poet sloven”. Cartea conţine haiku, un eseu şi un fragment teoretic pe tema haiku (idei ale autorului, pornind de la un poem despre vrăbii al lui Bashō).

Sînt multe poeme interesante în carte – şi în ce priveşte abordarea formală (în două, trei sau patru rînduri de unu sau mai multe cuvinte), folosirea semnelor de punctuaţie, vocabular ş.a., unele parcă precedînd trendurile actuale legate de viziunea unui haiku în care kigo este pus în contrabalansare cu keywords, modalităţi de folosire (sau nu) a kireji, sau subînţelegerea acestuia, vocabular, teme – de la clipa în natură la moarte, de la universul „mare” la cel mic, al fiecăruia, politică etc. Şi, probabil, multe dintre acestea ar putea suscita discuţii pe tema „unde sînt limitele haiku”, „unde sînt alt tip de poeme, dar nu haiku”.

Cîteva texte, pentru a ne apropia de felul de a gîndi/ scrie al lui Jure Detela: „Dacă vreun chip/ vorbeşte/ din moarte/ vei muri”; „Grabă, grabă, grabă fără istov,/ grabă în singurătate totală”; „o puşcă sună/ prin ierburile muntelui/ în toamna rece.”; „Cu tine mai mult decît/ toate poeme înainte. Mallarmé.”; „o clipire crudă în ochi/ ministrul se pregăteşte/ să vorbească”; „Tată,/ cum se facă de curenţii nu dorm/ noaptea?”.

Una peste alta, dincolo de discuţiile legate strict de haiku, un autor interesant, şi un gest aparte al celor care au făcut ca acest volum să apară după moartea sa.

 

*

Edin Saračević, Bombona na kiši/ Candy in the rain, haiku, ediţie în sîrbă, slovenă, engleză, translation: Alenka Zorman,  proof readers: Jana Ozimek, Zoran Doderović, Lois Beaver, Jim Kacian, Poetic adviser: Dimitar Anakiev, Ljubljana, Slovenia, 2001.

Volumul acesta al lui Edin Saračević (am mai publicat poeme ale sale în versiunea română, amintindu-i numele legat şi de alte cărţi/ reviste ş.a.) a apărut într-o serie, Haiku Balkan, cu numărul 1 (beneficiind de o caligrafie pentru logo semnată de Ban’ya Natsuishi).

Edin Saračević (n. în Ljubljana, în 1964, membru al Societăţii de Haiku din Slovenia şi al WHA) este un nume cunoscut nu doar în Slovenia, Dimitar Anakiev spune, în cuvîntul său, că este „unul dintre primii poeţi sloveni care poate să-şi pe drept un loc în poezia haiku mondială”. În cele douăzeci şi cinci de poeme din carte cuprinde o arie tematică vastă (D. Anakiev analizează, nu cred după ideea bathiniană, cît după cea promovată de mediul haiku care foloseşte acest termen, „cuvintele cheie” care le-ar „defini”/încadra). În acelaşi timp, folosirea termenului de „keyword” îl înţeleg şi în ideea că autorul se plasează, prin felul în care arată poemele sale, din punct de vedere formal/ tehnic, în rîndul celor care scriu în factură modernă, uneori fără kigo, surprinzînd acel „moment haiku” în teme din cotidian sau de altă factură (politică, social, natură ş.a.). De altfel, este, am notat deja, membru al WHA.

În încheiere, cîteva poeme din acest prim volum care îi apăruse lui Edin Saračević, în 2001: „pisc fără nea –/ un bebe suge/ degetul mamei”; „pregătesc prînzul –/ ultimul cartof al anului trecut/ atît de rece”; „zgomotul Wartburgului/ mă duce înapoi/ la zilele comunismului” (Wartburg – marcă de maşină produsă în fosta Republică Democrată Germană); şi poemul care dă titlul cărţii: „bomboană căzută –/ stropii de ploaie/ o moaie încet”.

 

*  *  *

Radu Şerban, Haiku în România, desenul de pe copertă: Andreia E. Precub, 2015, 136 p.; Stare de haiku, copertă: Andreia E. Precub, 2013, 88 p.; Haiku: balsam sufletesc, coperta: Lucian Manoilă, 2012, 94 p.; Triptic româno-nipon, 2015, 128 p., Ambasadorial haiku, cuvinte de început de: David Burleigh şi Lars Vargö, 2014, 64 p., Haiku – fereastra armoniilor. 1001 poeme scurte, prefaţă: Varujan Vosganian, copertă: Andreia E. Precub, 2014, 170 p., Mai aproape de cer/ Closer to the sky, ediţie trilingvă: română-engleză-japoneză, traduceri: Emiko Miyashita, Alina Palimaru, Petre Stoian, copertă: Marcus Dillistone, 2015, 214  p. – toate la Editura Ecou Transilvan, Cluj Napoca

Am ales să semnalăm întîi toate aceste cărţi pe care le-am, primit de la domnul Radu Şerban – pe care cititorii revistei noastre l-au mai „întîlnit” şi cu alte ocazii –, ambasadorul României la Tokyo (urmînd ca, probabil, pe viitor să revenim separat asupra unora dintre acestea) pentru a sublinia, astfel, pasiunea evidentă a domniei sale pentru lirica de sorginte niponă. Sînt cărţi care cuprind atît compoziţii proprii, dar şi consideraţii asupra acestui tip de poezie în lume, dar mai ales în ţara noastră, aşa cum a văzut domnia sa, în măsura în care a avut acces la informaţiile necesare. Mai sînt pagini cu caracter jurnalier, în care citim despre drumuri pe care le-a făcut în Ţara Soarelui Răsare (parte dintre acestea, despre Fuji, au putut fi citite şi în „Poezia”, cu ceva timp în urmă), sau legate de prezenţa altor români în Arhipelag (de pildă Monseniorul Vladimir Ghika), ori diverse alte consideraţii – interesante sînt, de exemplu, paginile legate de pildă de haiku şi diplomaţie.

Pe de altă parte, sînt cărţi pe care a căutat să le realizeze şi cu grijă pentru obiectul tipografic în sine, unele cu coperte realizate de ilustratori/ pictori. Nu în ultimul rînd, preocuparea de a le prezenta în română, dar, unele şi engleză şi japoneză, a fost binevenită.

Este de notat, poate în primul rînd, că, prin poziţia domniei sale (diplomat român acreditat în Japonia), prin modul în care a ştiut să îşi creeze acces la diverse publicaţii locale, şi să fie prezent la diverse întîlniri, nu doar pe această temă, a făcut cunoscute nu doar preocupările domniei sale legate de haiku, cît şi cele ale românilor, şi a contribuit la apropierea, în măsura posibilităţilor, cititorului nipon cu cîte ceva din ce înseamnă România.

Aşadar, o primă semnalare a creaţiilor în domeniu semnate de Radu Şerban, care, probabil, vor fi urmate de altele, punctuale.

Reviste

Iris, nr. 9-10, 2015-2016, Croaţia

În iarna lui 2010 semnalam prima dată, urmare a întîlnirii mele la Pecs, în Ungaria, cu Djurdja Vukelici Rozici, revista de haiku a Asociaţiei „Trei Rîuri”, Ivanić-Grad, Croaţia, anume primele două numere, de la apariţia acesteia, în anul 2008 – numerele 1, de primăvară,  şi 2, de toamnă.

Acest volum are un sumar la fel de bogat – deschis de o pagionă cu poeme despre floarea de iris, continuă cu editorialul Djurdjei Vukelici (în care citim despre diverse manifestări locale, dar şi despre schimbările de tot felul care au loc azi, şi în „lumea haiku”), in memoriam (poeme dedicate unor autori care nu mai sînt între noi), rezultatele unor concursuri locale de haiku, autori croaţi de haiku, poeme tanka, haibun ş.a., oaspetele numărului – Ikuyo Yoshimura ş.a.

În paginile revistei sînt şi creaţii ale unor autori români (Cristina Ailoaiei, Andra Andronic, Gabriela Antonac, Ioana Brînzei, Ioana Bursuc, Cezar Florin-Ciobîcă, Georgiana Cucu, Ioana Pînzaru şi subsemnatul).

Cîteva poeme, premiate la concursul revistei „Iris”, pe tema „lumina”, jurat: Jim Kacian: „înlăuntrul şi în afara unei scoici lumina toamnei” – Ramesh Anand (India), premiul I; „cîmp iarna/ ciorile devorează/ ultima lumină” – Maria Tomczak (Polonia), premiul al III-lea; şi dintre poeme recomandate – „fulgi de nea –/ în lumina palidă/ visez”, Mojgan Soghrati (Iran); în final, un poem al unui autor croat, Ante Juretić – „În lanul de porumb/ şezînd pe un dovleac/ un fermier obosit”.

Încheiem cu un poem semnat de Ikuyo Yoshimura (n. în  1944, Kyoto): „Iunie/ o singură floare a pasiunii/ în mica mea grădină”.

 

*

„Ginyu”, nr. 71, 30.07.2016, Fujimi, Saitama,

Spicuim din sumarul revistei, care apare sub egida World Haiku Association. La secţiunea de critică – Black holes and light energies of haiku spaces, de Kai Falkman, din Suedia, apoi un Meeting report pe tema celei de-a 11-a conferinţe a WHA, semnat de Sayumi Kamakura. Secţiunea Book reviews este deschisă de semnalarea antologiei WHA nr. 12, pe 2106 (despre care am scris în rubrica noastră în numărul din vară); mai semnează diverse recenzii Daisuke Nishihara, Taro Aizu (despre cartea 100 de haiku, autori:  Ban’ya şi Sayumi), Yuji Matsumoto. După un eseu semnat de Ban’ya Natsuishi, la rubrica de poeme (deschisă de un grupaj al lui Ban’ya), mai semnează: Sayumi Kamakura, Abdelkader Jamoussi, din Maroc, Julius Keleras, Lituania, apoi un grup compact de autori japonezi, între care: Ichitaro Yamamoto, Somin Yoshida, Toshi Kimura (cu un grupaj intitulat Elvis e încă viu), Suichi Watanabe, Hideki Ishikura, Tateo Fukutomi ş.a.

În final, Haiku Gallery, poeme comentate de Ban’ya; semnează Ana Cates, SUA, dar şi Lavana Kray, România.

Cîteva poeme: întîi unul care a suscitat discuţii la conferinţa amintită, publicat în revista Tho Haiku (sub egida Hanoi Haiku Club), 2016, semnat de Tru Vũ (Vietnam): „O picătură de cafea/ Nimic de spus/ Nimic de spus”; Nguyễn Vũ Quỳnh Nhur (Vietnam): „În adîncul pămîntului/ un rîu strigă/ oraşul lui mîine”; „Umbra copacilor/ arată ca o piele cojită[1]/ un drum de toamnă – Ryuji Yamagishi (Japonia).

 

*

„Catalyst”, volume 12, Edited by Doc Drumheller, Oma Rāpeti Press, Christchurch, Noua Zeelandă, 2015

Acest număr al revistei, publicat sub deviza „¡Viva la Poesia!” este un fel de antologie care reuneşte poeme ale unora dintre participanţii la ediţia din 2015 a festivalului internaţional de poezie din Granada, Nicaragua, la care a participat şi Doc. Un festival renumit, important, şi o selecţie care arată cît de interesantă poate fi lectura unor texte scrise de voci atît de diverse (între care întîlnim şi autori care au vizitat oraşul nostru, între care Bei Ta, din China, publicat şi în revista noastră), şi din punct de vedere tematic, al mentalităţii, dar şi stilistic/ lingvistic/ formal.

 

*

„Mayley”, nr. 60, iarnă 2016

Semnalăm un alt număr al acestei mini-reviste de haiku care apare în SUA. Reamintim, este editată, sub egida Brooks Books, editori Randy şi Shirley Brooks, ca o mini-antologie, o plachetă de 16 pagini, pe fiecare pagină cîte un poem al unui autor, în total aşadar 16 poeme a şaisprezece autori, şi un al 17-lea, în haiga, pe copertă.

Două poeme: „al treilea pătrar al lunii/ vreau să fiu/ piesa lipsă” – Susan Constable (Canada); „fereastra bucătăriei/ îmi întoarce respiraţia/ nici o întrebare” – Carl Mayfield (SUA)

 

*

Gong, Revue francophone de haïku, Avril – Juin 2016, no. 51

Revista, editată de Asociaţia franceză de haiku, are în sumar în acest număr recent: un editorial (în care se vorbeşte pe scurt despre manifestări legate de haiku în Canada, un marş al poeziei în Franţa ş.a.) de Isabel Asúnsolo, mai multe texte grupate sub titlul generic Le Haïku, Paysage intime (propus de Danièle Duteil), prezentare kukai Quebec, apoi Felix Arce, „Momiji”, haijin espagnol, de Isabel Asúnsolo, o serie de texte legate de activitatea pe tărîmul liricii nipone în Canada dar nu numai (şi cu prezentări reviste, manifestări, autori ş.a.), un grupaj poetic în care semnează autori ca: Jean Antonini, Daniel Birnbaum, Hélène Duc ş.a., Danièle Duteil scrie despre Poetica haiku – Le haïku en mouvement, un texte interesant intitulat Le haïku, médium d’un  atelier d’écriture en psychiatrie, de Christiane Delperier, şi, în final, despre un ginko Gong, anunţuri, curier, ş.a.

Un sumar variat tematic, şi cu aspecte interesante de citit şi observat în revistă, între care felul în care se scrie în Canada pus faţă în faţă cu ce se întîmplă la noi, de pildă.

Cîteva poeme: primele zăpezi…/ căldura luminii/ trece prin shôji” – Felix Arce (Spania); „divorţ/ diamantul lui/ fals şi ei” – Éléonore Nickolay (Franţa), „ziua de după/ mama lui/ doar pentru el” – Isabelle Freihuber-Ypsilantis (Franţa).

 

Pe scurt din reviste

„Vatra veche”. În revista de cultură, păstorită de Nicolae Băciuţ) în nr. 5/89 (Serie veche nouă, Anul VIII), mai 2016, la p. 30 Iulian Dămăcuş scrie despre cartea lui Dan Norea, Ucenic la şcoala de senryu, iar la p. 80 Constantin Stroe semnează un text amplu despre întîlnirea aniversară a membrilor Societăţii de Haiku Române, cu sediul în Bucureşti, din 18 mai 2016, din sala de festivităţi a Universităţii Populare ,,Ioan I. Dalles” din Bucureşti. Au participat membri ai S.R.H. din capitală şi din ţară.

SRH are, de acum, 25 de ani de la înfiinţare. A fost fondată în 1991 de Florin Vasiliu (1929-2001), care a pus şi bazele Editurii Haiku, şi ale revistei Haiku.

 

„Alternanţe”, „Actualitatea literară”. Semnalăm articolul Cleliei Ifrim din „Alternanţe, în textul său intitulat Poezia ca biografie, începe astfel: „Departe de a fi o poezie minimală, minimalistă, un joc” sau „mai nou în ultimul timp, un hobby, aşa cum apare într-una din rubricile de pe site-ul Romaniankukai, haiku-ul sau poezia tanka pot constitui adevărate pagini de istorie, evenimente sau biografie”, spune autoarea, pornind de la poezia din antologia „În inima memoriei“, de Saito Fumi, „regina poeziei tanka din Japonia“, cum i-a spus Susumu Takiguchi.

(Fumi Saito (1909-2002), În inima memoriei, selecţie şi traducere de James Kirkup şi Makoto Tamaki, Miwa-Shoten, Tokio, 2002)

„Alternanţe” apare în Germania, sub oblăduirea lui Eugen D. Popin (despre a cărui care cu poeme haiku şi în stil haiku, Convergenţe, Editura Limes, 2015, am vorbit în rubrica noastră în primăvara lui 2015; o semnalează şi Remus V. Giorgioni, recent, în „Actualitatea literară”, Lugoj, nr 59, mai 2016, la p. 15), aici – anul IV, nr. 3 (12), 2016, pp. 62-67

 

„Bucovina literară”, Suceava, nr. 6/ 2016. În revista, întemeiată la Cernăuţi, în 1942, editată acum de Societatea Scriitorilor Bucovineni, director Carmen Veronica Steiciuc, redactor şef Alexandru Ovidiu Vintilă, la rubrica „Cronica traducerilor”, p. 84, Cristina Rusu semnează Japonia – Drumurile  ce merg Nicăieri  şi Treptele ce conduc  către Nimic, un text despre Lafcadio Hearn, Kokoro, traducere de Neculai Amălinei, Editura Pim, Iaşi, 2016, pe care am semnalat-o şi noi şi în „Poezia”, şi în „Convorbiri literare”.

[1] În original „squamae” care poate fi tradus ca solz de şarpe, de peşte, dar şi coajă a pielii.