Cristina PRISECARIU-ŞOPTELEA

În jurul nostru

Am stat la masa de fier a cavalerilor

această pedeapsă îmi încolţeşte în trup

şi-mi răscoleşte măruntaiele ca şi cum nimic

nu mai ating cu umbra

devin apoasă în fiecare dimineaţă şi nu se aude

plînsul – de fapt eu sunt vie şi apar mereu

unde se termină această cîmpie

îmi aminteşte de cerşetorul de cafea

dormind pe grămezi de rumeguş

vorbind în somn

despre pîinea noastră cea de toate zilele,

mă aşez lîngă el şi-i mîngîi strigătul

dar totul se învîrte prea repede în jurul nostru

păsări

oameni

cuvinte

moarte.