Joc îngheţat

Ninge…

Undeva în cer

un demon cu apucături de Sisif

jumuleşte blând

Phoenixul alb al singurătăţii

Pe trupul blestemat de neodihnă

puful creşte instantaneu

şi fericit întru risipă

Dumnezeu trimite îngerul

să-i facă-n necaz –

dintr-un nor vecin

cad petale mărunte de stea…

„Mă iubeşte?” întreabă un fulg,

„Nu mă iubeşte”, răspunde celălalt.

Ninge…

Fulgi de Phoenix şi petale de stea

se topesc în plânsul meu trecător,

în fuga mea

încă drăgăstoasă

sub nea

Cu cât privesc mai de aproape

cuvântul “zăpadă”,

cu atât el îmi orbeşte

clipa vederii

şi nu dau de nimeni.

Ninge…

Rescriu înălţarea căderii…