certitudine
nu ştiu
dacă e bine sau rău să spun
dar şi orele ! da, orele au un vârf al lor
de la ora de la ora de
anumite femei îşi fac manichiura
de la ora de la ora de
alte anumite femei îşi întreţin buzele
iar unii bărbaţi îşi beau paharul cu vin
şi tot aşa
şi tot aşa
de la ora de la ora de
oricum după ora zero a nopţii (?sau a zilei)
anumiţi cocoşi – ?!? dacă nu toţi –
încep să cânte
rujul de pe buze se ofileşte
paharul cu vin aşteaptă mâna hotărâtă să-l umple
iar femeile împart nopţile în centimetri de
dragoste
sigur, nu ai timp să observi toate astfel de
nimicuri
chiar dacă de la ora de la ora de
îţi place să mănânci peşte să bei
paharul cu vin şi să fumezi centimetru cu centimetru
nopţile
dar totuşi
de la ora de la ora de
cocoşii lumii – !toţi – cântă
elegie neterminată
după două-trei pahare de fetească simţi
că ai o inimă
o inimă mare şi
generoasă
mare cât tot universul
toţi îngerii şi toţi demonii încep
să bea, stau la taifas şi închină
un pahar în cinstea ta
peste toate acestea
nu ştiu de e iarnă ori vară în inima ta dar
se iveşte dumnezeu ca un
mahăr nepreţuit
care la rândul său ridică
paharul şi-l dă tot domnule tot
peste cap
! ave
? dar băbească nu ai pe aici prin cotloanele inimii
tale
am mărite doamne însă un vin de suliţa
nu doreşti?… ce?… un vin de suliţa, doamne
nu vrei
alb, de coastă …sau negru ori roze…
nu ştiu nu mi s-a adus la masă până acum
e pentru masă doamne şi pentru mase
pentru cei săraci cu duhul că a lor e împărăţia…
ia
serveşte, te rog…
vântul adie lin fâlfâind pletele domnului
ca pe un steag tricolor şi deşi nu voia să arate
îi simţeam gura plină de salivă şi sufletul
dogorind de pofte
pe aici pe la noi toţi beau
beau şi caii beau şi câinii
până şi drumul bea doamne şi iazul
şi-atunci… să auzi broaştele
! ce concert ce simfonie
? cum de nu ştii asta
! deh, grijile zilnice uneori mă copleşesc şi
pe mine
ia doamne şi bea
vinul acesta a fost rupt din rai
şi mare greşeală au făcut îngerii tăi că
nu ţi l-au pus pe masă până acum
da, da… ai dreptate n-am ştiut să-l caut pentru că
n-am ştiut că există acum e altceva şi
pentru asta îţi mulţumesc
vântul adia în continuare fâlfâind lin
pletele domnului
prin atriile şi ventriculele inimii tale
dumnezeu privi părinteşte peste pământul
de suliţa
aici un cal alb era adăpat de stăpânul său cu o
vadră de vin alb
mai încolo, pe la mijlocul satului şapte ori
nouă sau paisprezece femei făceau baie într-o cadă
de lemn plină cu vin roze din suflet de căpşunică iar
dincolo
într-o margine a iazului pe lângă
stufăriş şi papură raţele îşi înfigeau
ciocurile în vinul negru şi sfânt căutând
broaşte soprane
spre a oferi inimii tale linişte
? ce trebuie să caut doamne ce să aleg
pe tine
ori vinul de suliţa…
pe cer luna trecând clătinându-se ca o femeie beată
ridica luminoasă cupa de suliţa cu
vin
alb sau negru sau roze
? vezi doamne
după doouă – treei pahare cu vin
de suliţa
tot universul se prăvale în inima mea
ca-ntr-o gaură neagră.