În drum
Nu știu ce era în capul tău
în al meu atârnau nori de zăpadă
ca afară
dar pământul era încă negru
Copacii alergau după noi doi
închiși într-un taxi
în care se toca molcom o muzică
Poate Lagrimas negras
Când am spus ceva despre patrie
a cărei identitate se fragmentează pe fundalul rece al despărţirii
nu mi-ai răspuns
sau poate a fost numai tăcerea taximetristului
Începuse să ningă
și zăpada cădea molcom sub roţi
Cred că vroiam să-ţi mai spun ceva
dar cuvintele erau bruiate mereu
de locurile prea intens hașurate
pe care le traversam în viteză
Nu-mi făceam griji fiind cu tine
ci trăiam doar angoasa de dinaintea zborului cu avionul
Nopţi
Tata se arăta pe un drum
flancat din ambele părţi de duzi și soci
Venea pe acel drum chiar și atunci când gardul nostru
încă nu era vopsit verde
și chiar atunci
când ședea pe patul său mai mult decât oricând
În noaptea după ce în ajun se iertase pentru prima dată cu noi
nu s-a mai ridicat
Am aflat la telefon
Mi-am amintit de o altă noapte
când fiind încă elev
mă internase la spital
și în chiar prima mea noapte de acolo murise vecinul din salon
Tata tăcea tot mai mult și mai mult
nu intervenea când discutam cu mama
și moartea lui a fost prelungirea unei tăceri
urmarea unei absenţe
După ce murise
și lucrurile se mai temperaseră puţin
am intrat în casă
iar moartea căpătă profilul unei obișnuinţe
În unele nopţi lungi de la ţară continuă să mă cruţe
Îl văd cum se ridică din pat
şi trece pe lângă fereastra mea
când strigă vecinul la poartă
sau vine vreun străin
Covorul roşu
Am apăsat pe întrerupător
şi am văzut lumină
Am căutat puţină tihnă
şi m-am aşezat pe o bancă din parcul natal
Vişinele s-au smochinit
căci era vară
Am îmbrăcat canadiana
mi-am pus căciula şi fularul
cred că mi-am scuturat de zăpadă gulerul
căci era iarnă
În casă lucrurile se acoperiseră cu praf
Amprentele pierduseră din identitate
Tu ţi-ai luat zborul spre o exoplanetă
iar eu mi-am legat destinul de Thea
E ca şi cum ai păşi pe covorul roşu
şi el ar fi negru