* * *

Iar acest herpes al sensibilităţii

ivit pe faţă, deşi deteşti să îl iei

în seamă, probabil e chiar uşurinţa

cu care disperarea recurge la

disperare – revoluţie glandulară

din infecţia nimicului…

 

Şi cum nimeni pentru nimeni e singurul sprijin

în toate indeciziile

rostogolite,

iată-te reajuns în copilărie

în vîrful dealului de unde

odinioară

datul tău de-a rostogolul te făcea

cel mai fericit ghem

în spaţiu…

 

* * *

Phersu

din acea etruscă Tomba degli Auguri

cu un sac pe cap

priponit

apărîndu-se

orbeşte de cîini cu ghioaga lui

în cel mai crud ritual funebru

 

mi se pare sportul cotidian

potrivit

acum

să exprime

„persona”

mea

guralivă

exprimînd prin găurile măştilor mele

spaimele mele cu

adevărul lor care

se răsfaţă.

 

Personaj ce mă

reprezint

uneori şi dansînd

cu păsările

 

gladiator

sub măşti hilare

sau

învingător

oferindu-mă

mie însumi

învins.

 

* * *

Vara îmi aduce o melancolie

cu indecizii,

mă simt din nou aşteptînd la calea ferată

un tren ce nu mai trece – şerpuieşte căldura

în lungul şinelor

şi e singura călătorie la orizont.

 

Va trebui cineva să hotărască în locul meu

ceva cumva înainte să vină toamna,

dar de ce înainte şi nu după,

şi de ce altcumva şi altcineva

cum să ştiu ?

 

Altcumva ar fi oarecum diferit

de acest nimic şi oricum

ar fi altceva

decît tot ceea nu mi se mai întîmplă.

 

Sau  ar fi chiar o altfel de aşteptare

nu aşa cum tacticos

ca un pelican transport acuma

în guşă hrana

cu care aşteptarea

mi-o ţin în viaţă.

 

Iar bănuţul meu aşteaptă pe şina trenului.

 

* * *

Îmi pare oare doar mie

sau e adevărat că cei vii au mai multe probleme

decît cei morţi – judecînd  după numărul lumînărilor

aprinse în cele două lăzi cu nisip la biserică

pentru rugăminţile – ştiţi dvs. – telegrafiate cerurilor.

 

Buuun…e adevărat că statisticile prin părţile

noastre răsăritene nu sînt chiar de încredere iar vizibilitatea

din ceruri

nu e tocmai bună în cartier,

(comuniştii au ascuns biserica printre blocurile

sărace de pe care continuă să cadă balcoanele, iar eu mă întreb

ce va fi însemnat pe aici Revoluuuuuţiunea ?!)

 

Avantaj de flăcărui aprinse pentru cei vii

şi dezavantaj net al morţilor

întrucît

ei mai numeroşi fiind

probabil se şi ajută unii pe alţii.