Serghei BIRIUKOV

* * *

poezia

exprimă

(primă

rimă)

o crimă

care

tăinuită e între

propriile-i hotare

adică i-i predestinat

în vreme infinită

să rămână

nedescoperită

 

* * *

strofe ataşate de strofe

astfel durează clipa de graţie

aproape ca un autodafe

a ce s-ar numit inspiraţie

 

* * *

uleioasă pupilă

dublu eveniment al buzelor

ca un eveniment

tal

între E şi E*

acest întins de culori

mătase pe umeri de

colonă-colică

şi bucolica

visului senin

vânt

pini

 

* * *

dar oare nu e atât de simplu

nu atât nu tu nu simplu

nu oare nu atât nu tu

atât oare nu tu şi nu atât

 

* * *

posttimpul

în postspaţiu

se află

cum altfel

ei nu chiar cei chiar

nu

 

* * *

protestu-ţi contra propriei persoane

constă în

tăierea unui pătrat

în piept şi în spate

la spate

egreu să ajungi

dar se poate

 

Din discuţia cu Ayghi pe când suferea de răceală

– cuvântul – în spaţiu…

–  remarcă…

– emană…

– în lume cuvântul

– în spaţiu cuvântul…

 

* * *

poezia – înseamnă, mă iertaţi,

rup-tură

terminarea

sau chiar mântuirea vremilor

pinul,

cel din nordul sălbatic

stând singuratic

strâmb

contorsionat

adevăr(at)

 

Proces dinamic (2)

eu însuşii alura tigrului

casa o zidii

din aşchii de cer

dintr-o simplisimă atingere

extrasei formula iubirii

aş fi

gândit

celestă creatură

în fine cam asta-i tot

ce reuşii să fac

 

* * *

deja parcă-a şi fost rezolvată

ecuaţia soarelui

la ce ar mai trebui şi vântul

şi lapoviţa

şi gerul pustiului

şi nouraşul de abur

celelalte-s necunoscute

 

* * *

Petersburgul atrage

brusc

el apare ca şi cum

din nimic

de aici

deja nu mai pleci

el e arici

ghimpos

ca o scânteie

el e cheie

 

dar nu

aceasta seamănă a negaţie

dacă negaţia

s-ar putea ea însăşi

pe sine nega

dacă ar fi astfel astfel dacă

şi în noi

înşine

există

dar nu

 

Criză

fără rost ţi-i munca

eşti insignifiant la

început strămută aruncat

puterile nu te vor părăsi

din nou vor miza pe tine

ca pe un grăunte

aceasta va şi fi sămânţa

din careva răsări

ceea ce creşte

 

* * *

buzele gânguresc speriate

să le atingi

pe buze – sperietura

şi uşorul abris

semicerc

oval

ba nu elipsă

nu care cumva geometrul

să mintă

şi atingând buzele de hârtie

I sau E

desenai

 

* * *

după ce am citit

versurile elevilor mei

eu cred că sunt arhaic

că sunt limitat

că sunt înzecimat

că sunt etern

întru

 

* * *

să te iţeşti în oglindă

şi dintr-o dată

să nu te mai vezi pe tine ci

o frunte în haşuri volburate

un râs sarcastic

ce te vizează pe tine însuţi

şi o privire prea tăioasă

în propria –

* * *

aproape neatingând corpul

să intri în adâncul cărnii

şi mai să dispari

dizolvându-te

să treci înot de cealaltă parte

a oceanului

ămânând aici

aflându-te acolo

 

Comparativism

eu nu cunosc nici o limbă

eu nu cunosc toate limbile

eu n-am fost niciunde

eu am fost pretutindeni

eu niciodată

eu totdeauna

 

***

telegrama cifrată a toamnei

soseşte primăvara

soarele e urmărit

de tenebre

frumuseţea apare

pur şi simplu

din

din

ind

din

din

nid

 

* * *

arunci un ceas

peste altul

altuia

viforniţă

o întroci pe dos

mortelniţă

Traduceri de Leo BUTNARU