Bei Ta, pe numele adevărat XU Weifeng, poet, cărturar și traducător. Născut în localitatea Wujiang din municipiul Suzhou, cercetător principal la Muzeul Literaturii Moderne Chineze patronat de Uniunea Scriitorilor din China și la Academia Chineză de Știinţe Sociale, este în același timp și secretar general adjunct al Congresului Mondial al Poeţilor (World Congresses of Poerts), membru al Comitetului Director precum și șeful Agenţiei acestuia în China, secretar general al Filialei pentru Studii și Cercetări Shakespearene a Societăţii Chineze de Studii și Cercetări pentru Literaturi Străine. A fost invitat să ia parte la manifestări literare și cele academice în peste 20 de ţări, inclusiv SUA, Olanda, Mongolia ș.a., a mai condus delegaţia de poeţi chinezi în vizită și la festivaluri de poezie în mai bine de 10 ţări, Mexic, Ungaria, Israel ș.a. Editorial, a publicat vreo 30 de titluri, dintre care cele reprezentative sunt volumul de poezie Piatra rostogolitoare prinde mușchi, monografia Documentare și cercetare de la un poet – despre literatura contemporană chineză, culegerea de lucrări Iluminându-și prăpastia – Studii de poetică ale lui Bei Ta, traducerea în chineză a romanului Elizebeth Costllo: Opt lecţii aparţinând scriitorului sud-african John Maxwell Coetzee, laureat al premiului Nobel în 2003. A primit mai multe premii în ţară și străinătate, fiind tradus în engleză, germană și alte vreo zece limbi străine.

 

Turta de cuptor Nang

Un aluat de făină de grâu

Frământat cu forţă

Și tare întins cu făcăleţul

Un aluat de făină de grâu

S-a ridicat în repetate rânduri

Și a fost apăsat jos tot de atâtea ori

 

I s-a turnat uleiul

I s-a băgat praz tăiat mărunt

S-a mai împodobit cu boabe se susan

 

Un aluat de făină de grâu

A fost zgâriat

Iar acolo pe rană

I s-a pus și sare.

 

Un aluat de făină de grâu

A fost îngropat de viu

A fost ars de foame

A fost total deformat de foc

 

Un aluat de făină de grâu

A fost stors până la ultima picătură de apă

A fost obligat să cedeze toată aroma

Și băgat apoi într-o traistă obscură

care ne duce în pelerinaj la mari depărtări

 

Carul mongol

Un car cu roate mari înghiţind praful

Și în faţa unei turme de ţapi

Trece prin Hulun Buir și Comba Noel

Încărcat cu umbra unui nimbus

Ca și când transportă o femeie însărcinată

Riscând să avorteze în orice moment

 

În alena fetidă a biciului

Armăsarul și-a rupt picioarele de alergat

Măgarul s-a zdrelit la ochi

A rămas doar catârul

Alergând încă de-a lungul unui râul întunecat

 

Până când o mare parte a roţii

S-a înţepenit în visul nămolului

Până când s-au împrăștiat în mlaștini

Aripile vampirilor

Până când călăreţii rupţi de oboseală

Cad brusc de pe șa

 

Fiecare cui ruginit de pe car

Poartă semnele bătăilor de la strămoși

Pe scândurile crăpate ale carului

Se simte temperatura rămasă a bunicii

Pe fiecare spiţă

Se rostogolește lichidul amniotic de la mama

Iar copilul născut pe car

A fost legat de axul foametei

Mâinile mari și înăsprite ale tatălui

Pe braţele netede ale carului de iarnă

Umezite de sudoare

 

Corbii să i se lase pe coviltirul întreg

Văicăreala coţofanelor să se strecoare

Prin sârma de fier ghimpată, până departe

Să mai împingă carul o furnică

Puţin, doar puţin mai înainte

 

Picăturile de ploaie bat ca un ciocan

Carul cade ca o piatră

Și roata unui imperiu uriaș

Așa, în rostogolire

Brusc încetează

 

 

Traduceri în românește de DING CHAO și EMIL MIRASOVA