Wang Mingyun, poet, scriitor chinez contemporan, este vice-preşedintele Academiei Chineze de Poezie, şi redactor şef al revistei lunare „Poezia”. Este autorul a 18 opere literare (între care volume de versuri, eseuri, proză, romane), unele fiind traduse în engleză, franceză, rusă, japoneză, coreeană şi română. Anul acesta a fost la Iaşi, invitat la Festivalul Internaţional de Poezie, ediţia a III-a.

 

Patru poeme pentru şi despre Iaşi

Iaşi

E dimineaţă aşa că văd Iaşul

Survolând peste Platoul Bârlad, tot drumul

spre Dealurile Moldovei

 

În valea râului, îmi schimb perspectiva

Şi-i descopăr intrările şi ieşirile în patru direcţii

Cu miros de ţuică pătrunzând în toate lucrurile

 

Sunt multe biserici, foarte înalte, şi vrăbiile

Ciugulesc seminţele ierburilor în grădini, pentru că vântul

Zboară peste turlele ascuţite ale bisericilor

 

Fetele, pure şi minunate, în lumina dimineţii

Păşesc delicat prin pădure, prin parc şi prin piaţă

Le urmăresc cu privirile mele până la colţ

 

Peste tot sunt poeme şi poeţi

Porumbei şi copii creează un alt poem

Şi stelele laolaltă cu soarele

 

Pe panta lină a râului Bahlui

Mă aşez, privesc vacile întinzându-se, oile care pasc

Cu vibraţii zgomotoase în inimă. Sunt la fel de tăcut ca o piatră

 

Culegând conuri de pin la mănăstire

Nu m-am îndoit nicicând,

Pinii de con cad din pini

 

Nu ştiu de sunt molizi, cedri

Pinus tabuliformis[1] sau pin roşu chinezesc[2]

Păsările le culeg

Veveriţele le culeg

 

Shu Dandan a cules două, ţinându-le cu vârful degetelor

Am cules două, ţinându-le în palmă

 

Plouă, o ploicică

Picăturile cad pe pajişte şi streşinile de ţiglă

 

Călugăriţele nu se adăpostesc de ploaie

Ele sunt miloase, salvând lumea şi pe sărmani

 

Cu conurile de pin în palmă, privesc în sus în copaci

Şi văd măreţia şi clemenţa cerurilor

 

 

Albastru

În amurg, în umbra lungă a bisericii

Un muncitor coseşte pajiştea

Pantaloni albaştri, jachetă

Nu sunt de acelaşi albastru ca al cerului

 

Vreau să-i fac o fotografie

Lumina se schimbă, nu pot să aflu

Unghiul precis, potrivit

În mâinile lui maşina mănâncă iarba

Iarba aplatizată, cu multe floricele

Găseşte mila în inima mea, vreau să păşesc peste gard

Să le ridic, dar călugăriţa îmi spune

Că se vor ridica singure în ploaie

 

Cosaşul are un handicap

Domnul îl iubeşte, îl lasă să muncească, să lucreze cu maşina de plivit,

Îi dă salariu, pâine şi apă minerală

Şi cerul albastru deasupra capului

 

 

Noroc!

dedicat lui M.C.

 

Spune-se că ai fost odată boxer

Şi ai lucrat cu utilajele într-o uzină

În ziua aceea, în catedrală,

Am coborât pe scări

Să te văd cum ai grijă de un buchet de trandafiri

 

Plecându-ţi capul, pios,

Ca un copil

Desenând copacii sau cuibul păsării,

Dar la o privire mai atentă, tu înlăturai spinii trandafirilor

Unul, doi, trei,

Din întreaga pădure

Tu doar ai luat florile

Ai cules mierea iubirii

 

Un om cu gust, în afară de a bea vinul

Scrie poeme, cât de puternice sunt vibraţiile sentimentelor inimii tale?

Un fir de iarbă, o petală,

Un nor cătând adăpost în faţa ploii…

În fericire, un braţ

Ridică un chip îndurerat

Învăţăm să iubim toate vieţile noastre –

Să iubeşti o femeie

Porneşte de la o floare

Să iubeşti lumea

Începe cu un poem

 

Marius, fratele meu drag,

licuricii zboară dincolo de limbile chineză şi română

Prin intermediul râului englezei

Păşim peste ape

Noroc! Ploaia a lăsat via în urmă

 

 

Prezentare, versiunea română (după versiunea în engleză de Shu Dandan), note: Marius Chelaru

 

[1] În mandarină: yóusōng; specie de pin originară din China.

[2] În original: „Masson Pines”; pinus massoniana, numit şi „pinul sudic chinezesc”, originar din nordul Chinei.