Vasile LARCO

STEAUA  MEA

Pe cerul prea întunecat

O stea abia se-arată,

Coboară lin şi dintr-o dat`

Rozariul îşi dilată.

 

E-atât de-aproape, aş putea

S-ating a ei dogoare

Cu pleoapa lăcrimând în ea

Tăcerile de sare.

 

O clipă, parcă, s-a oprit

Ori visul o învie,

Iar între-apus şi răsărit

Mi-e ochiul o vecie.

 

De basmul ei mă las pătruns

În dorurile mele

Şi-o lacrimă îmi e de-ajuns

Să surp un cer de stele.

 

HARTA  VIITORULUI

De mic mi-am trasat harta viitorului:

Întâi mi-am stabilit graniţele

La cele patru orizonturi,

Apoi râurile de fericire,

Pădurile de prieteni

Şi munţii de speranţe.

După o vreme am renunţat la graniţe,

Apoi la râuri,

La munţi,

Au rămas pădurile de prieteni

În amintirea mea.

 

VIS  DE ACASĂ

Era vară,

Soarele îmi lăsa o umbră mică pe pământ

Care mă urmărea peste tot,

Probabil să nu mă pierd.

 

Umblam desculţ

Pe miriştea despovărată de spicele de grâu

Ţinând strâns în mâna dreaptă timpul,

Iar în cealaltă, o buburuză,

Cât un nasture de bluză,

Aşteptând să zboare

Ca să aflu, fiind nerăbdător,

În ce direcţie

Mă vor purta paşii-n  viitor.

 

PREA  DEVREME

Omul se naşte prea devreme,

Când nu ştie nici să meargă,

Nici să vorbească,

Nici să cânte.

Ştie numai să plângă.

 

Poate de asta moare prea devreme,

Când ştie de toate,

Aproape de toate,

Sau nimic.

 

Nu mai plânge,

Se plânge,

Deplânge.

 

AM  AFLAT

Am aflat că Pământul se-nvârteşte

Fără cai sau roţi dinţate,

Că munţii au apărut din ape,

Că pe Insula Şerpilor

Ofidienii ştiu româneşte

Şi că omul ar vieţui mai mult

Dacă ar vrea să trăiască.

 

Am aflat de Esop şi de Pitagora,

De cele „Şapte minuni ale lumii”,

De „Poarta sărutului”,

De Steaua Polară

Şi de veşnicia timpului.

 

De noi se va afla

Dacă punem

În prezent

O piatră la temelia

Lumii.

 

DE  CE?

De ce nu înfloresc bujorii

Sub bolta-nvăluită-n fum,

De ce sunt împietriţi cocorii

În norii grei de praf şi scrum?

 

De ce vibrează-n lacrimi lacul,

De ce nu-i grâul pân’ la brâu,

De ce nu cântă pitpalacul

Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?

 

De ce păşim pe ierburi împietrite

Şi-i roua roşie-n dumbravă,

De ce muşcăm din mere înroşite

În focul lacului de lavă?…

 

De ce? De ce?

 

Răspunsul vine dinspre viitor,

Departe nu-i, e chiar aproape,

Simţim, deja, un iz înţepător

Şi-o greutate pe pleoape.