STEAUA MEA
Pe cerul prea întunecat
O stea abia se-arată,
Coboară lin şi dintr-o dat`
Rozariul îşi dilată.
E-atât de-aproape, aş putea
S-ating a ei dogoare
Cu pleoapa lăcrimând în ea
Tăcerile de sare.
O clipă, parcă, s-a oprit
Ori visul o învie,
Iar între-apus şi răsărit
Mi-e ochiul o vecie.
De basmul ei mă las pătruns
În dorurile mele
Şi-o lacrimă îmi e de-ajuns
Să surp un cer de stele.
De mic mi-am trasat harta viitorului:
Întâi mi-am stabilit graniţele
La cele patru orizonturi,
Apoi râurile de fericire,
Pădurile de prieteni
Şi munţii de speranţe.
După o vreme am renunţat la graniţe,
Apoi la râuri,
La munţi,
Au rămas pădurile de prieteni
În amintirea mea.
VIS DE ACASĂ
Era vară,
Soarele îmi lăsa o umbră mică pe pământ
Care mă urmărea peste tot,
Probabil să nu mă pierd.
Umblam desculţ
Pe miriştea despovărată de spicele de grâu
Ţinând strâns în mâna dreaptă timpul,
Iar în cealaltă, o buburuză,
Cât un nasture de bluză,
Aşteptând să zboare
Ca să aflu, fiind nerăbdător,
În ce direcţie
Mă vor purta paşii-n viitor.
Omul se naşte prea devreme,
Când nu ştie nici să meargă,
Nici să vorbească,
Nici să cânte.
Ştie numai să plângă.
Poate de asta moare prea devreme,
Când ştie de toate,
Aproape de toate,
Sau nimic.
Nu mai plânge,
Se plânge,
Deplânge.
AM AFLAT
Am aflat că Pământul se-nvârteşte
Fără cai sau roţi dinţate,
Că munţii au apărut din ape,
Că pe Insula Şerpilor
Ofidienii ştiu româneşte
Şi că omul ar vieţui mai mult
Dacă ar vrea să trăiască.
Am aflat de Esop şi de Pitagora,
De cele „Şapte minuni ale lumii”,
De „Poarta sărutului”,
De Steaua Polară
Şi de veşnicia timpului.
De noi se va afla
Dacă punem
În prezent
O piatră la temelia
Lumii.
DE CE?
De ce nu înfloresc bujorii
Sub bolta-nvăluită-n fum,
De ce sunt împietriţi cocorii
În norii grei de praf şi scrum?
De ce vibrează-n lacrimi lacul,
De ce nu-i grâul pân’ la brâu,
De ce nu cântă pitpalacul
Şi-s decibeli scăpaţi din frâu?
De ce păşim pe ierburi împietrite
Şi-i roua roşie-n dumbravă,
De ce muşcăm din mere înroşite
În focul lacului de lavă?…
De ce? De ce?
Răspunsul vine dinspre viitor,
Departe nu-i, e chiar aproape,
Simţim, deja, un iz înţepător
Şi-o greutate pe pleoape.