ARGINTIU
cobor olimpul precum m-aş retrage înspre
copilăria lumii obosite
din cheile cernii
cînd soarele arzător topeşte liniştea
cum zeul fierului în aval
secundele
unui impuls neconvertibil
îmi arată din privire văile de argint
printre umbrele adîncului
prcum pe coardele aceleiaşi lire
femeia din creştetul muntelui răscoleşte
arealul
prin mecanism
iar simultan paşilor mei
paşi nevăzuţi armonizează ritmuri
în plasa unui duh
ce urcă şi coboară pantele ursuze
ale norului alb
ce-mi străjuie în cîteva dimensiuni
necunoscutul
intrarea
din bucătăria pătrarului de iulie
ARHITECTURĂ
în spaţiul a doua felii de albastru marin
îşi joaca reflexele albe
Egeea
precum păsările mării nedespărţite de ţărm
văd casele albe în şirag cum
fixează muntele pîrjolit
în briza parfumului de alge
în golf se îmbină spectacolul inevitabil
al celor ce vin cu al celor ce pleacă
depărtări se întrepătrund
sub aceeaşi mască
şi te simt în scena care nu iartă ci propune
relativul sub spectrul coloanelor
imaculate
cît se conectează oglinzi la oglinda apei
iar dragostea ca salubritate a tăcerii
invadează din nimic
oraşul
în arhitectura cu bolţi de soare aparent
îşi reglează strigătul refrenului
esenţial
ca deschidere
între două ferestre ce caută vidul
ULEI PE PÎNZĂ
după ce ard toate amintirile şi rămîn precum
miriştea în cîmpia de vest
dă colţ sîmburele pe care fantasma
nu l-a cedat
sîngele acesteia curge aproape imaterial
pe pînza albă
pînă ce saţietatea fiinţei în lucru
îmi seamănă
fără a fi căutată
prin accidentele pigmentului pielii
chiar accentuat de soarele inedit
al eladei
abia după ce învins de căutare in nisipul reavăn
prin freamătul sinelui găsesc
ce-am uitat
aliajul îşi contopeşte liniile disperse iar
lumina îşi adaogă propria umbră
în spectru
…ERGO COGITO
dacă prezentul răspunde la apel îl învelesc
cu florile trecute de examenul furtunii
de azi-noapte
şi ca adaos la pasta luminii ce clipeşte încă
în fereastră respir detaşat
în faţa peisajului marin cu acropole
pe cana de ceai din fructe
un albastru vioi se întrepătrunde
cu roşul natural al imaginii
din ingrediente
de parcă m-ar developa din trecut
un inginer al tehnicii
cu toată recuzita
cum înscenează chiar şi absenţa pe care o gust
cu atîta trăire de spirit
ARTIFICIU
pretutindeni se joacă aceeaşi scenă
cu nedumerirea
la purtător
cum a început-o sofocle
un joc de-a fiinţa reglează simţurile
de parcă s-ar ştii contraponderea
dintre trezie şi somn
între pereţii căreia mă produc
cu iluzia că în pragul serii
cineva mă aşteaptă
şi nu va sosi prea tîrziu
pretutindeni scena ce m-a urzit
se roteşte în jurul axei erotice ca poveste
uzată
devenită scop
pe această cădere a apei invers
se distilează jocul
pînă la secvenţa ce nu mi-e destinat
să o prind
cît de suplu e deghizată