Strofe care puteau să fie poeme

 

***

Cum să mă dumiresc – zicea tatăl meu –

că stejaru-i stejar şi nu-i salcîm, noaptea!

cînd ele, crengile, spărgeau egal lumina lunii

cînd tata era tînăr şi pe noapte stăpîn!

 

***

Săritori în groapa de nisip cu tăietură,

poartă o floare de salcîm în gură.

În ultima clipă ei încă învaţă

că nisipu-i chiar cămaşă de gheaţă!

 

***

Cînd mestec în fugă frunză de stejar,

cuvintele sînt mute, totu-i în zadar!

Numai cine ştie floarea dinspre Paşti

poate să citească poemul ce se naşte!

 

***

Veşnică floare, floare de cui ruginit,

pierdută-n grădini demult, la asfinţit,

dar floarea de cucută, floare vie,

leagănă-n tulpină, moartea ce va să fie!

 

***

O, scrisul pe cine trădează, dacă trădează

cînd zeii ca pîinea sînt hrană pentru poeţi=

fiecare vers e o colină în amiază

şi lanul de grîu e-o dîră de săgeţi!

 

***

Să iubim ce? floarea unui cui

ruginit, căzut din putredă scîndură?

bătut din nou pe-un perete-a nimănui

şi scris cu graffitti fără măsură?

 

 

***

Mă-ntorc la Piatra Altayr din nou

s-aud scrisul destrămat în ecou,

la biserica arsă să lumineze icoana

cu ochiul tămăduindu-mi rana!

 

***

Duc, fratele meu, în sîngele meu,

ca pe-o corăbioară invizibilă,

sunetul pur al lamei de cuţit

îngropat demult în lanul de grîu

de tine, fratele meu, geamăn!

 

***

Cine poate crede că tu eşti

însăşi imaginea acestei absenţe,

ascunsă mereu într-o nouă trădare

cum semnul crucii într-un chivot

căutat şi pierdut sub mănăstire!

 

***

Femeia nebună de iubire desigur,

la miezul nopţii, atîrnă de propria-i

chemare, tăcută ca funia aruncată colac

în creanga sugrumată de vîntul de ieri

cînd eu cerneam nisipul de pe deal!

 

***

Cum să-i şopteşti femeii să vină aproape

de apa rîului, unde tu o aştepţi înfrigurat,

cînd cineva, de-asupra-ne arde şi arde,

mătasea de porumb din copilărie?

 

***

Cînd fetiţa cu fundiţă e-nţepată de-o albină,

poetul pune gura şi suge otrava încet

din pieptul ei firav ca o tulpiniţă de

lumînărica Domnului; atunci ea pare că-i

Fecioara Maria alăptîndu-şi pruncul!