Este născută în Tămăşeni, judeţul Neamţ, în data de 21 martie 1959. A făcut studiile la Roman, iar în anul 1983 a absolvit Facultatea de Electronică a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi. A colaborat la reviste şi cenacluri literare, iar între anii 1995-1999 a fost redactor şef al săptămânalului „Gazeta de Roman”. Din anul 2000 s-a stabilit cu familia în Italia, unde este o prezenţă activă în cadrul comunităţii româneşti. Colaborează cu Centrul Cultural Italo-Român din Milano, prin participarea şi organizarea de acţiuni culturale, publicând articole pe site şi în anuarele editate de acesta. Are tipărite până în prezent 4 volume de poezii: „Aripi de gând” (2011) şi „Poezii dintr-un ierbar” (2012), ambele la Editura „Muşatinia” din Roman, „Sonete şi fum” (Timpul, Iaşi 2014) şi “Zidiri de cuvânt” (Editura Vivaldi, Bucureşti 2015).

 

Petale de cuvinte

 

Vorbele au întotdeauna miez

Chiar şi atunci când goale au părut,

În palme cu migală le aşez

Să nu-şi destrame vălul de ţesut.

 

Se frâng sub un potop de întrebări

Din cugetări potrivnice stârnite,

Depuse în tipare de ocări

În care fără voie au fost târâte.

Le împresor în dimineţi pe cale

Întâmpinare celor rătăciţi,

Covoare înmiresmate de petale

Să le afunde paşii cei grăbiţi.

 

Zbatere de pleoape

 

Trăiesc cu clipa care stă să nască

Şi mor în lacrima din geană strecurată,

Cât nu a încetat să-mi recunoască

Timpul hain ofranda repetată.

 

O fulgerare în bezna unui veac

Fără contur şi stavilă uitării.

Din smalţ de stea cochilie îmi fac

Să mă adăpostească adâncul mării.

 

De prisos

 

Mai exersez prin somn puţină moarte,

Ca simulare a marelui sfârşit

Târând pe unde paşii o să-mi poarte

Trupul de mult din raiuri izgonit.

 

În fond, o nedreptate ne pândeşte

Când râvna din trăiri este curmată

Pe când simţirea unic fir croieşte

Ce nu se va mai repeta vreodată.

 

În aşteptarea ludică mă îndemn

A inerţiei pradă să nu fiu,

Cu înverşunarea care mi-e însemn,

Şi-al cărei rost e de prisos să-l ştiu.

 

Noiembrie

 

Noiembrie cu tâmpla brăzdată

De margini de cer ancorată

Din lujere fine  împleteşte

Coroane ce-n vânt arcuieşte.

 

Târăşte o trenă prin zloată

De fir cu paiete suflată,

Noroiul la glezne i-ajunge,

La poale in ciucuri se strânge.

 

Suflarea de vânt îngheţată

A încetat să se zbată,

Stihiile trupu-i despoaie,

Tăcut la pământ îl îndoaie.

 

Înaripaţii de oţel

 

Îngeri cu aripa spadă

În foc şi-au purificat

Trupul în aer să cadă

Zbor izbăvit de păcat.

 

Par şiruri în aşteptare

Peste hotare veghind,

Platoşe strălucitoare

Prin ochii minţii lucind.

 

Insonnie

 

Voler gridare ma senza voce restare,

Dimenticare quando non ce lo puoi fare,

Addormentarsi mentre svegli tengono i rimpianti,

Incamminarsi, ma con tutte le vie chiuse davanti…

 

In frantumi

 

è andato in frantumi il futuro

quando ti sei andato

di nuovo da solo

oggi mi trovo al risveglio

e chi lo sa se ci sarà

ancora un foglio

nel calendario appeso al muro

per trovare un volo

affinché ti possa ragiungere

nel cielo

Se le mura…

 

Se le mura potessero parlare…

Testimoni di orrori,

Strazianti dolori,

Sofferenze per l’amore

Rinchiuso nella gabbia.

Non è mai abbastanza

Di dire no alla violenza

Sulle donne,

Alzarsi in piedi

E sostenere con la voce ferma

Il diritto di ciascuna

Ad una vita serena e degna.

Una scala salirà

Appoggiata al muro della casa

Oltre il tetto

Alzando al cielo

Il grido di disperazione

Dal nostro petto.