Lyn Moir (n. Scotland, 1934) şi-a petrecut copilăria ca evacuată în Statele Unite; din 1989 publica poezii în multe reviste; actualmente, scrie colecţii inspirate de picturi de Velazquez şi Picasso. Poemul ‘Podul Carol’ e publicat in Povestiri din Praga/ Prague Tales, eds. John àBeckett et al.; New Europe Writers, Warsaw, 2007.
Podul Carol
Şi-au lăsat garda jos; nu mai sînt telescoape
Sau microfoane angrenate din turnuri. Aşa cum standuri
Se ivesc brusc ca ierburile, degete ca fluturi se afundă
Pe ascuns în fiecare floare nepotrivită stridentă.
Neîndurarea s-a transformat în carnaval,
Spectacole de la un capăt la altul oferă
Regi de piatră din nou cu curte şi saltimbanci,
Cu bijuterii autentice şi contrafăcute; zîmbete largi
Pe toate feţele, lacome, hărăzite
să-i despartă pe calamburişti perspicaci de banii lor,
zîmbete se înzorzonează cu fleacuri ca mărfurile. Turiştilor nu le pasă,
vraja oraşului ascunde artă de prost gust,
şi cine le-ar tăgădui vraja în căutarea lor
a unei ‚trăiri’ cu care să se desfate
acasă ? Dar pe pod chiar cînd zorile aruncă
întunericul arzîndu-l, cînd e gol, despuiat
de toate cu excepţia sfinţilor aliniaţi cu austeritate,
monarhi, astrologi şi şarlatani
încă umblă creanga pe drumul regal, ignoraţi la rîndu-le
de felurite vestigii ameţite de băutură ale nopţii.
Traducere din engleză de Ligia Doina Constantinescu