Gheorghe VICOL

HAIKU & SENRYU

 

Doar fluxul ştergând

paşii ei de pe nisip –

vitralii în bleu

 

 

Cu trup de ape

ceaţa mă îmbrăţişa –

fata morgana

 

 

Autografe –

hoţii au fugit lăsând

cărări în rouă

 

 

Laba lupului

rupând vreascul îngheţat –

flacăra armei

 

 

O buburuză

sorbind norii din roua

în floarea de mac

 

 

Secetă mare –

numai umbrele mai cresc

înspre chindie

 

 

Secvenţă horror –

doar de tăcerea oii

ierbii i-e frică

 

 

Cocorii sub pin

perechi, perechi prin rouă

cu ramuri în cioc

 

Pe malul apei

broaşte şi greieri cântând –

concert de seară

 

 

Oile-n strungă –

răsună după stână

corul mieilor

 

 

Sperietoarea

şi omul de zăpadă

zâmbind ciorilor

 

 

Prin fereastra ei

muzica lui Enescu

poleind seara

 

 

Sticleţii au cuib

în cununa de laur

a poetului

 

 

Optimistul scai

aşteptând coada oii

întreaga viaţă

 

 

Mânerul spadei

altădată lucitor –

ars de rugină

 

 

Greierul ieşind

sub cerul senin: cri! cri! –

sus luceafărul

 

 

 

 

Floare-de-colţ

în vârful Rarăului –

sfântă cocardă

 

 

Soţi muzicieni –

ea zilnic cu trompeta

el cu trombonul

 

 

Gheorghe Nichita –

Iaşii marilor iubiri

nimic nou sub cer

 

 

În jurul raţei –

o mână de grăunţe

stelele-n unde

 

Cad castanele –

greieraşul se teme

de-un asasinat

 

 

Corbu-n travesti

cântând ca turturica –

sosesc vulturii

 

 

Urme pe prispă

hoţul furând umbrela –

toamnă târzie

 

 

Sosesc berzele

vin din sud cu prunci în cioc –

teroare în sat

 

 

 

Frunză galbenă

pe părul alb al mamei –

semne de toamnă

 

 

Vulpoiul simţea

doar mirosul găinii

nu şi al florii

 

 

O crizantemă

pe crucea bunicului

şi o batistă

 

 

Doamnă nervoasă –

accept pentru mariaj

domn binedispus!

 

 

Nudişti pe plajă –

Aici se nasc moşnegii?

întreabă un prunc