Schimb de raze

De sâmbăta lui Lazăr

amurgu-i prea verde

la pomenirea morţilor

cu vecinii

facem schimb de raze de umbre

peste gard

şi spunem pe rând

bodaproste

de sâmbăta lui Lazăr

pământul dezgropăm

de metafore

pământul intact

nu mai are nimic de dăruit

 

de sâmbăta lui Lazăr

pentru cine bat

clopotele inimii tale

 

Ploaia împăcării

Cum să m-agăţ de cuvinte

din marea stătută

iese furtuna

săltând cerul

la călcâie rănită

 

pe turle

trădarea respiră

 

ţărm cu ţărm

mă lepăd avar

de miracole

 

aici se zboară

prin spărtura de val

până se-mprăştie

firele de nisip

pe la casele lor

 

 

plouă

bolnavă-i de nescris

pagina stângă

tunete trăsnete

se sparg în figuri

mâzgălesc seninul

cu-ncruntările mele

 

se şubrezesc sentimente

numai îngerul aşteaptă

restul la fericire

un fulger temător

îl trece strada

 

cum plouă

Dumnezeu e plecat

culege ierburi

să ne-mprejmuiască

nemărginirea

 

neîndurătoare

mă cercetează umbrela

pe-acoperişuri

îmi numără lacrimile

mă-nchide-n trupul meu

tot mai fragmentat

 

cum să m-agăţ de cuvinte

prin plasa de ploaie

vorbele-ţi dulci

pietre de moară

 

cum plouă

inundat mi-e

tot cartierul de mirări

până scrâşneşte

ultima picătură de ploaie

Dumnezeu cheamă salvarea

ruginit e minutarul gloriei

vindecător

 

sărată de-mpăcare

marea miroase

a fraged păcat

 

Fără stăpân

Zilnic

în Piaţa Unirii

urcă moartea

greoaie

în troleibuz

îşi trage sufletul

şi întreabă:

– E liber? E liber?

– E ocupat !…E ocupat

Până la staţia…următoare…

 

„Mai e o staţie…( îşi spuse

şi artistul ambulant)

până la starea de graţie”

– Nu vreţi un câine de poem?

se pomeni în stânga

şi-n dreapta

întrebând

– Nu, nu, că mai am acasă

Vreo trei…