Oriunde m-aș duce degetele mele mă urmează
orice aș gândi, degetele mele își dau că părerea …
cu oricine aș vorbi degetele mele ciocăne într-o ușă
orice aș scrie degetele mele se unesc ca de închinăciune
*
Femei cu picioare neobișnuit de lungi
din care copiii cad la pământ ca din niște castele înalte
turnuri crenelate
calcă cu pași mari pe întinsul acestei lumi cenușii
copiii cad, vâjâie aerul, se izbesc de pământ, se fac terci, mâzgă
femeile cu picioare neobișnuit de lungi învaţă să patineze
caută, și chiar găsesc
un fel de Echilibru
îi învaţă și pe iubiţii lor taţi
alunecă toţi, cu graţie, pe mâzgă
se bucură de viaţă…
râd, bifează împliniri…
*
Câteodată îmi vine să scriu cuiva ”Au!”
sau ”He!” sau ”Iiiii!”
cuiva anume,
să știe de mine, să înţeleagă, să răspundă ”Da, știu ce zici”
Am început să latru la cuvinte și ele trec,
mă ocolesc cu precauţie, cu un fel de mirare, cu un fel de reţinere …
Ce-o vrea câinele ăsta de la noi?
Care e sensul lui?
Unele îmi bagă băţul prin gard
ceea ce mă isterizează total,
am impresia că pot să le apuc, în ciuda gardului.
Mamă, ridică cortina!
Un fum în plus și inima mea va exploda în mii de culori.
*
Nu mai pot să mă prefac că îmi pasă
atâţia și atâţia ani de stat la coadă
la viza de intrare în propria mea viaţă
în propriul meu corp
în propria mea minte
soarele, tenisul, dinţii mei, ai tăi, ai lui
soarele mamei mele, al mamei lui, al mamei ei,
la coadă la viză cu două raţe sub braţe
cu două raze sub braţe
născut ieșit din minţi
*
Oamenii care merg dimineaţa la serviciu
nu există pentru oamenii care dimineaţa dorm
și asta pentru că cei care dorm, dorm,
iar cei care merg dimineaţa la serviciu nu merg nicăieri
deci nu există.
*
Una dintre fiinţele mele interioare e o ţigancă
ea are doi ochi
un ochi este negru
celălalt este statuia lui Rembrandt în ploaie
din pricina ploii nimeni nu vede că plânge
ţine în braţe un pui de liliac
descriere: ţine pe cap un tomberon vechi de tablă
descriere: buzele ei sunt ca vântul
descriere: pe fruntea ei blănoasă scrie ”Port Royal”