CA  O  RAZĂ

I-am văzut gura mă apropia mă fascina

Gura  înzăpezită și orbitoare orbită de soarele alunecînd războinic

înspre mare

I-am  văzut gura triumfătoare fără să știe că o văd fără să mă înghită

Amurgul zorii și celelalte mă ademeneau

În muntele roșu al uitării de sine al misticului dor de neuitare

În luminoasa înserare a gurii aceleia ademenitoare fierbinte și rece

Ca o rază  căzută din chiar părul meu înstrăinat de zeiţă

Înghiţită în schimb de aburul sfînt de ivoriu ce acoperea faţa mea

cu o piele nouă

Pe cînd gura înzăpezită și orbitoare mă înghiţea

Ca o mîngîiere visată

Ca o moarte în zbor arcuită pe curcubeu

Într-o lumină arsă

Nu adormeam și visam

Pe bicele ierbii împletită în șapte culcată

În noduri efemere prinsă

Fără sorţi de moarte

Citind văzduhul  de deasupra norilor văzuţi

Și de acolo i-am simţit gura

Cum mă apropia

Cum mă înghiţea

 

ÎN  ALERGARE              

Imi așeza o piatră roșie sub călcîi

Rubinul imperial hrănit din tulpina trandafirului

Fum și cenușă  într-o incredibilă alcătuire

Au strălucit ca diamantele la brîul celui secerat în beatitudine

 

În solara ireversibilă hipnoză

A privirii de pisică sălbatică

Ochii lui au sfîșiat obrazul trecutelor înfăţișări

Ce mă acopereau cu trena  volatilizată acum

Între liane și feline și flori carnivore binevoitoare unice

 

Mă purta pe picioare

Alergînd în scăpărarea cerului boreal

Cu arcul voltaic în saltul perfect

Ce simplu era mă legănam pe pieptul lui

Stea vie ce lua foc în alergare medalie aur și smirnă

În lumina piezișă

Printre liane feline și flori carnivore

 

La gîtul meu înșirate rubinul smaragdul berlantul

Pietrele preţioase ale privirii  de pisică sălbatică

Ale ochilor scăpărători de felină

Cu  semnele pe cerul boreal și acolo eu

Într-o hipnoză ireversibilă

 

ZBURĂTOR

Planînd asupră-mi coborîse

Din înălţimea unu dom

Ce nu părea a fi aievea

 

El mă ademenise într-acolo

Uitînd că-n firea mea de înger

Fără de trup mă conţinea conturul

Pe care-l prinse-n braţe teama lui

De-a nu mă pierde

Dar două patru șase braţe zece

Să simt fiorii strîngerii în braţe

Mă cuprindeau cînd pieptu-i mă cuprinse

Asupra mea venind fără să știe

Că sunt departe dar că sunt asupră-i

Că îngerul privirii s-a-nălţat

Spre-a ne veghea pe amândoi

Căci renăscuse fiecare dintre noi

Cu pleoapele pe ochii celuilalt

 

Fără veșminte fără trup

Smulsă din sinea mea l-am prins

Cu braţe care nu erau

 

Sufletul lui se adîncea în mine

Și peste ziuă și în somn

Bolnav tiranic și enorm