Carolyn Mary KLEEFELD
Nevăzută îmbrăţişare
lui David Campagna
O, înger al meu, în trecere acum,
îţi simt văpaia
şovăind în zori neştiuţi.
Inimă, înnobilată de dragoste,
te văd în toate.
Tu, călăuză neobosită,
prin întunericul rămas necunoscut.
De lut văduvit,
spiritul tău mă vrăjeşte.
Oceanul de jos răsună
de dorul mareei,
şi întunericul de neoprit
doarme cu mine.
Aştept îmbrăţişarea ta nevăzută
cînd dimineaţa îşi caută zorii.
Liniştea casei
îmbracă haine cernite,
păsările dimineţii însă
tot au să cînte.
Forţele oarbe, hrănite
prin sacrificiul etern,
domolite par deocamdată.
Vino, vino la mine
tu, soţ iubit,
aprinde întunericul
cu lumina-ţi strălucitoare.
7, 8, martie 2017
Prezenţa ta vie
lui DC
Înger păzitor
ai fost pentru mine mereu
şi vei rămîne –
te arăţi în nestatornice forme,
revărsîndu-ţi vrajă.
Ştiu, erai
în răpăitul ploii,
în mişcarea obiectului
cînd nici vînt măcar nu era.
Giumbuşlucurile tale, spiriduşi
ai rîsului săltînd de dragoste şi veselie.
În astă săptămînă de nelinişti
mi-ai fost călăuză,
glasul tău senin
limpezindu-mă.
Cît de norocoasă sunt
să te văd
în atîtea chipuri.
Ah, prezenţa ta vie,
o binecuvîntare a zilei.
7, aprilie,2017
Dincolo de întuneric
lui DC
O, dragule drag,
inima îmi plînge,
aducîndu-mi aminte
cum te agăţai de-o ultimă speranţă,
cum eu trebuia să fiu vie,
şi să-ţi spun
că şi ultima speranţă se spulberase.
Trebuia să fiu vie,
să te iubesc nespus.
Vie,
în clipe de-ncercare,
cînd întunericul cobora
şi tu înţelegeai,
însemna să se lase cortina
acolo,
peste lucruri
dincolo de visele noastre.
Dragostea infinită,
binecuvîntată, străbate întunericul
cortinei care se lasă, cortina destinului. . .
Şi continuăm,
schimbîndu-ne dimensiunile,
din fîntîni infinite sorbind
fericirea pe veci doar a noastră.
8 aprilie, 2017
Traduceri: Olimpia IACOB