Monocromatic

Aici lumea este plină de arici

miroase a suc de trandafiri căldura vine

prin telefon ca o supapă ce explodează

lîngă urechea ta de tinichea şi nu faci altceva

decît să deschizi geamul sub care miaună o pisică

 

anii s-au comprimat în pastile monocromatice

vulpi argintii ne zgîrie plexul văd

xenofobii bîntuind la strada mare

după balonul roz al iubirilor

îţi zic: lumina care se scurge pe acoperiş

în panta rhei

răsare dintre mîinile tale aşezate

cumva înspre lună

 

apus cu soare lumi de cicoare

bursuci cu botul înmuiat într-o mare

heliomată

simt gust de caise strivite joacă de-a

fierbinte montagne russe

 

Ora de cuminecat vii

cîini fără umbre traversează străzi

îţi aud somnul cum rupe tulpinile

florilor ca niciodată m-am hotărît să

cuminec gînduri inerţii zile sparte

îţi aminteşti vara cînd cireşii ne întindeau palmele verzi?

de atunci stoluri înfig în asfalt zboruri

pînă la unghiul de unde răsăritul

s-a culcat pe apus

 

vino cu umbra ta ivorie aşterne-te

între pajişti şi irisul meu

orizontul acesta va amuţi/cîinii

nopţilor ne vor asmuţi/ fiecare va

picta tăceri de alabastru picioare de cocori dezlegaţi

cai care muşcă din obrazul lunii

iar noi niciodată

nu vom (mai) zîmbi decît cu soarele

scurs în pantofi

 

Ziua de sabat

timpul creşte ca un pui de prigorie

valuri de întuneric topesc zile în malaxor

îmi este dor de moartea sărată

a ultimei mele iubiri

aşa cum vezi răsăritul/pescăruş în zori/

tot astfel vei auzi scîncetul vieţii ghemuit în prăpăstii

iar lumea aceasta se va roti/vultur cu gheare de fier/

se vor scutura trandafiri izvorîţi tainic din cer

 

te întreb stea-de-mare barcă legănată de peşti

cîte sorţi/pietre albe de rîu/ risipeşti?

 

aici şi acum aripi de păsări nocturne

ne vor ciuguli urmele roşii

aerul se va dezîmblînzii va mirosi universul numai a sentimente amar de vii

buzele mele îţi vor dărui ore sculptate în argilă

dintre toţi caii lumii tu îmi vei alege

pe cel de ultimă cursă

iubirea se va naşte divină

pierduţi în lumină ne vom iubi/morţi unul pentru altul/

de azi înainte dragostea va fi ca sabatul

 

Oraşul de unde vii

are străzi nepavate îmi ţin

tocurile în maini cum aş ţine sufletul tău

gravat

într-o albă singură noapte

aburul rîului se întinde pe alei

ca nişte limbi de şarpe degustînd un asfinţit

ziua se dă cu parapanta

între noi doi arborii lumii tac infinit

 

orele se scurg pe asfalt

miroase zurliu a război şi a morţi

pe acoperişuri pisici zvelte torc

în mîinile tale inima mea se goleşte de sînge de ani şi de sorţi