ANONIM
[EPITAF]*
Safira, vestită fiică a voievodului Moise,
în această humă şi-au lăsat, murind, trupul jelit.
Întîi lui Keseriu prea dulce soţie,
după ce i-a închis acestuia pleoapele, ţi-a fost ţie,
Nisowski.
De-i cercetezi neamul, un altul, mai nobil ca al ei,
sub cerul ţării româneşti de peste munţi nu se
cunoaşte.
Strămoş şi părinte din neam princiar a avut, iar de te
uiţi la celelalte ale ei,
Dacia îndurerată i i-a născut şi pe cei doi soţi.
Tu, care vezi acest mormînt al frumoasei Safira.
spune că demnă fu Safira de numele safirului.
cca 1580
Traducere din limba latină de Mihai Moraru,
în Crestomaţie de literatură română veche,. 1984, vol. I, p. 35-237
Udrişte NĂSTUREL
(cca 1596-1657)
LA PREALUMINATA STEMĂ A MILOSTIVILOR DOMNI BASARABI
Ţara aceasta drept stemă pasărea corb poartă,
Iar pe gîtul ei acum şi o cunună atîrnă,
Cu adevărat a casei prealuminate şi preabătrîne,
A casei preaviteazului neam Basarab.
Bărbat cu Sceptru nu în zadar pe tron se vede,
Căci a lui biruinţă al multor auz minunează,
Iar tronul mărirea casei lor arată
Şi sceptrul a lor vitejie lămurit înfăţişează ;
Sub el pământeanului paşnică e viaţa.
Nu lăsa să se risipească, Doamne, în pieire
A lor coroană şi jos să cadă,
Iar al corbului piept fă să fie pururea ferit.
Molitvenic, Cîmpulung, 1635
Literatura română veche, 1969, Originalul în limba slavonă ,vol. II, p. 272-273
LA PREALUMINATA STEMĂ A PREALUMINATEI CASE A MĂRIILOR LOR, DOMNILOR BASARABI
Priveşte această stemă a voievodului vestit,
care ţine ţara aceasta din veac îndepărtat,
Şi înţelege că nu în zadar corbul în cioc cruce ţine,
prin ea dreapta credinţă a conducătorului acestei ţări
arată.
Îndrumat de Dumnezeu eşti, prealuminate domn cu nume
slăvit;
învrednicească-te Domnul Dumnezeu coroana
neatinsă s-o ţii,
În sănătate trupească ani mulţi împodobiţi să ai
şi în împărăţia cerească veşnic cu cei aleşi să te
bucuri,
Căci soartă fericită îţi alegi,
A dumnezeieştii biserici slăvire şi
Laudă împlineşti.
Antologhion, Cîmpulung, 1643
Traducere din limba slavonă de George Mihăilă,
în antologia Literatura română veche, 1969, vol. II, p. 274
EPIGRAMA*
Ce vrea să însemne acest nume Elena ?
În sufletul meu căutat-am şi am aflat
Că la greci este Eleos, ce-nseamnă milă.
Bine a zis odată a lui Platon înţelepciune
Că a numelui punere nu se face după voie,
Ci după firea lucrului se poartă numirea.
Vezi cît de potrivit se uneşte
Elena cu Eleos, căci a ei milostivire
Este acum atît de mare pentru toate bisericile tracice
Şi pomenirea ei de către acestea e mare şi nemuritoare.
Penticostar este cincizeci, număr desăvârşit,
Zis eu alte cuvinte şi preafrumos
De preaînaltul teolog. De aceea s-a şi tipărit
De dînsa cu cuviinţă şi s-a pregătit.
Triod-Penticostar, Tîrgovişte, 1649
Literatura română veche, 1969, vol. II, p. 274
* Epitaful a fost scris în versuri latineşti la moartea Zamfirei, fiica voievodului Ţării Româneşti Moise (1529-1530).
* Închinată Doamnei Elena, soţia lui Matei Basarab (sora lui Udrişte Năsturel).