Salah STÉTIÉ
Salah Stétié, născut în 1929 la Beirut, este unul dintre importanţii poeţi şi eseişti francezi contemporani a cărui operă, scrisă în franceză, este tradusă în aproape toate limbile Europei, dar şi în arabă. Fost ambasador al Libanului la UNESCO, în Olanda şi în Maroc, apoi Secretar general al Ministerului libanez al Afacerilor Externe, Salah Stétié este autorul a peste cincizeci de cărţi. Opera sa a fost încoronată cu numeroase premii, dintre care amintim Premiul Max Jacob, Marele Premiu al Francofoniei al Academiei franceze, Marele Premiu european de poezie de la Smederevo şi Marele Premiu internaţional al Bienalelor internaţionale de la Liège.
Volume de poezie: Vara marelui nor (L’été du grand nuage, Fata Morgana, 2016), Fiinţa (L’être, Editura Fata Morgana, 2014), Dintr-o limbă (D’une langue, Editura Fata Morgana, 2013), Într-un loc de arsură (En un lieu de brûlure, Editura Robert Laffont, Paris, 2009, în care sunt cuprinse toate volumele sale de poezie apărute de-a lungul timpului la Editura Gallimard); Fluiditatea morţii (Fluidité de la mort, Editura Fata Morgana, 2007).
Nuvela: Pisica culoare (Le chat couleur, Editura Fata Morgana, 2014).
Memorii: Extravaganta (L’Extravagance, Editura Robert Laffont, 2014).
Eseu şi traducere de poezie mistică sufită: Râbi’a de foc şi de lacrimi (Râbi’a de feu et de larmes, Editura Fata Morgana, 2010); Vinul mistic (Le Vin mystique, precedat de traducerea cărţii Al Khamriya de Omar Ibn al-Farîdh, cu reproduceri de caligrafii de Ghani Alani, Editura Fata Morgana, 1998).
Răguşire
Pe creasta valului e franjul
Soarelui şi echilibrele sării
Mii de săbii în cuibul ars de viu
Au dispărut din cer păsările
Uccelli! În jurul tău strălucirea
Lacului fără cheie cu încăperile-i de verdeaţă
Apoi dintr-odată ca un strop de sânge în ziuă
Stâncile, strigătele înăsprite, răguşirea
Lacul
Nimeni asemenea apei…
Viaţa-mi cu atâta cer în arbori
Atâtea săbii atâtea
Lacrimi pe fluviu
Copilul a toate acestea
E cel mai pur cu gazele lui prelungi
Ca sângele în reţeaua corpului
Ce străluceşte şi moare
Copilul a toate acestea
Urmează calea apei sub frunziş
Oferit fluturilor albeţei
Porumbiţă cădere a albului
Dintr-odată în aerul intact
Şi aceste cute asemănătoare unui păianjen al chipului
Alergând pe lacuri închipuite
Căldăruşa Unicului
Şi braţele slăbite de greutatea râurilor
Înalt munte înalt
Pur şi mai pur decât dac-ar fi fost gol
Doar cu, rănita, floare de căldăruşă a Unicului
Munte al Unicului
Înalt munte înalt
Netezit prin grija Unicului
Lumină în două împărţită din lumina ta inserată
Inserată şi tremurătoare
Este o grădină unde e vegheată cu câţiva corbi
Limba cedând, pierzându-şi conjuncţiile, limba
dezonorându-şi ruinele
Dimineaţă promisă, oarbă şi blândă dimineaţă promisă
În care mergem, mai mulţi,
Să culegem floarea înflorită a mormintelor
Perfecţiunea inimii
Fluturele perfecţiunii inimii
În vâlvătăi să ardă! şi-n vâlvătăi cu zăpada şi duratele ei!
Înalt munte înalt
În jurul tău cine suferă în uitare
Roua toată e în inimă roua toată
e pentru inimă
Munte înalt, devastat de uitare
Împletituri
Graţia căderii unei vrăbii în lume
Ţi-o dau, femeie a peisajelor,
Mai mare cu pasiune în zgomotul munţilor
Numai arsură pe sânii tăi numai ger pe dinţi
Atâta dorinţă în grămăjoara picioarelor tale
Norul ţi-a aflat numele de compasiune
În cioburi de grâu şi acte de nisip
Fastuoasă ţi-e viaţa peste măsură
Noaptea ferigii tale serveşte până la cer
Păşunile pierdute din viaţa ta se evaporă
În jurul tău, femeie a peisajelor,
Îndrăgostită şi rodnică,
Închisă în împletiturile lacurilor
Cu porumbeii, copiii viilor
În jurul tău, femeie,
Iubită-n fornăitul cailor
Dumnezeu-şobolan
Nu mai este lumină în lumină
În ziua şobolanului cu dinţii încleştaţi în porumb
În pământul şi în pajiştile scurtate
Până la capătul ochilor iubirii noastre
O preaiubită în ţara aceasta a ne-iubirii
Din nimic înflorită
Poeme din volumul Fluiditatea morţii
Traducere din limba franceză: Denisa Crăciun