Julio BUSTOS

Nimănui

 

Hai

să lăsăm

să cadă frunzele,

timpuri ale morţii.

E toamnă.

Iar de pe crengile ei

frunzoase

se desprinde

foliajul sufletului său.

 

Îl culegem.

Facem din el drumul

nostru.

Adunăm şiruri de

natură inertă şi

fertilizăm cu ele

fiecare lăstar al zilelor noastre.

 

Însămânţăm, aşa,

cu durerea încă proaspătă

a amintirilor sale, în fragila şi

înşelătoarea memorie,

sămânţa efemeră

a tristeţii care ne

înalţă

deshumându-ne

strălucirea efemeră

a temniţelor

meschinăriei noastre.

 

Aşa, grădina mea,

fruct al morţii

şi nimic mai mult.

 

Crepuscul

 

Ce fragilă

devine viaţa

când aripile tale

se desfăşoară

în eter.

 

Când îţi întinzi

penajul celest

şi te îndrepţi

către levant

mă scufund

în tartarul adânc

infern solitar

unde Sisif cară stânca

din prăpastie în sus.

 

Până pe culmile lui Hades

care se pierd

care se confundă

cu noaptea luminată

de făclia

palidă – în reflecţia ei

te voi căuta.

 

Tortură inutilă

căutare vană

a unui oracol pe care îl păstrezi

în penajul neted

al penelor tale

ca un secret nedat,

nerevelat de zeiţe

în seva

crepusculară a fiinţei.

 

Acum

când în visele mele au revenit

pletele tale aurii,

pielea obrazului albă

şi înfăţişarea ta sibilină

ştiu

că pentru desemnarea cărărilor

imaculate ale eterului

eşti fanion astral

al unei constelaţii ce se naşte.

 

Fără îndoială,

crepusculul aşteaptă încă

în toamnele de fiecare zi.

 

 

Petra

 

Acum,

pe drumul de piatră

pe unde se merge

era cărarea timpului

construită

numai de uitare.

Silueta

unei imagini,

ocultă,

se reflectă în apele

stătute

ale rugăciunii.

 

De multe zile

timpul

a minat

filonul glorios

producând

o grotă pustie

pe unde circulă

şi geme

în veghea sa

solitară

şi dezordonată

vântul.

 

Acum

nici pe drumul de piatră

– insist –

nu se va putea restaura

nobleţea

pură

a zilelor infidele

imaginea reală

ce se înalţă

în mausoleele

mânăstirilor vechi

ascunse toate

de vreascurile războaielor

şi de catranul

chipurilor anonime

care au jefuit

cele mai pure unghere ale sale.

 

Locuri sfinte

acelea

consacrate rugăciunilor febrile

şi oraţiilor

pentru soarta

înaltelor proiecte.

 

Traduceri din spaniolă de Ana Vrăjitoru