Către prietenie

Fii sănătoasă, prietenie!

Speranţa mea cea mai înaltă

Întîiul purpuriu al zorilor

O, fără sfîrşit

Îmi par adesea drumul şi noaptea,

Toată viaţa

Fără ţel şi odioasă!

De două ori vreau să trăiesc.

Acum privesc în ochii tăi

Strălucirea dimineţii şi victoria,

Tu iubită zeiţă!

Tăcere îndîrjită

Cinci urechi – şi nici un ton înăuntru!

Lumea fuse mută…

Eu ascultai cu urechea curiozităţii mele:

de cinci ori aruncai undiţa peste mine,

de cinci ori nu scosei nici un peşte afară. –

Eu întrebai, – nici un răspuns nu-mi căzu în plasă.

Eu ascultai cu urechea dragostei mele –

Traducere din limba germană Mircea M. POP