SHU DANDAN

Shu Dandan s-a născut în China, în oraşul Changde, provincia Hunan, în iulie 1972. A absolvit Universitatea Normală Centrală din China şi a Universitatea din Guangdong, unde a studiat limbi străine, a obţinut şi un masterat în limba şi literatura engleză, şi unul în limbi străine şi lingvistică aplicată. Este profesor de engleză la Colegiul Tehnic Industrial din Guangdong. Scrie şi traduce poezie. Poemele ei au părut în diverse reviste, jurnale, antologii. A tradus în chineză, din engleză, diverse poeme ale unor autori începând cu anul 2003.

 

 

Călătoria la Iaşi (serie de poeme)

 

Călugăriţa în Mănăstirea Galata

Din clipa în care am păşit prin bolta de piatră pestriţă,

O idee, ca viţa de vie peste zid

Dintr-o dată, m-a acaparat lesne şi puternic,

„Şi dacă aş fi călugăriţă aici?”

 

Iubesc vechea casă de piatră, şi

Cât de maiestuos atârnă candelabrul de alamă în faţa altarului

Lumina Domnului străluceşte fereastra secolului al şaisprezecelea

Păzind curtea tăcută din afara oraşului Iaşi.

 

În stratul de flori plin cu mari trandafiri româneşti

Voi planta un crin alb chinezesc,

Împreună cu frumoasele călugăriţe localnice în robe negre,

Voi plivi, voi face lucru de mână sau voi cânta un psalm.

 

Când păsărelele se vor trezi dimineaţa pe ramurile de pin,

Printre piţiguşii codaţi[1] vorbind limba iubirii,

Trebuie că e cea mai atrăgătoare, pe care au învăţat-o

Să-mi spună „bună” în chineza, cu accent de Changde, sub îndrumarea mea.

 

Poate înainte ca cerul să se întunece,

Prietenii mei poeţi români

Vor veni cu poemele lor, vor sporovăi

Şi vor bea cu mine o ceaşcă de ceai la umbra pinilor.

Nu vă îngrijoraţi că singurătatea mă va înghiţi cum face noaptea.

Când bătrânele uşi din sculptate din lemn se izbesc cu zgomot,

Ca un grilaj, singurătatea va rezista invaziei dinspre lume.

În curtea întunecoasă sunt suprema tăcere tihnită şi bucuria.

 

Poate uneori voi cădea într-o stare de melancolie.

Meleagurile natale, vechii prieteni, la fel de departe ca viaţa anterioară,

În clipa asta, lumina Domnului mă va săruta pe frunte,

liniştindu-mă cu subtila iubire şi gândul în semiîntuneric.

2016-6-3

 

 

Amurg în Bucureşti

Plecându-mi trupul dincolo de gratiile de oţel ale balconului, respir adânc.

Cu frunze la fel de verzi şi de strălucitoare ca o masă de oxigen,

Sunetele vagi oraşului fac strada liniştită

Mai calmă şi reconfortantă. Acesta e primul amurg în Bucureşti.

Scânteierea apusului nu s-a stins, în vreme ce luminile străzii se aprind treptat.

Într-o cafenea numită “Hug”, frumuseţea blondă cu ochi adânci

Zâmbeşte din reclamă: „Have you hugged your beer today?”

O, spre deosebire de frumuseţea exotică, nu am nimic de îmbrăţişat.

Genele mele s-au luptat cu somnolenţa[2] toată ziua.

Ce puternice sunt obiceiurile: stomacurile noastre, amintirile,

Şi dragostea, cei din familie doar cu cele obişnuite ale lor.

Hoinărind pe o stradă stranie, observam

Mişcarea fiecărei raze de lumină a zilei, a cărei lentoare e total diferită

De cea a vieţii mele cotidiene.

Prin mulţimea nepăsătoare şi mulţumită,

Mă gândesc la zilele noastre agitate din trecut. Nu contează că eram singură cu totul

Ori mă pierdeam în copaci, printre săli zugrăvite/ pictate,

Ori chipuri ciudate cu amicii mei, a fost mereu o călătorie singuratică

În inimă. Dar ce preţioasă e singurătatea!

Un fel de vindecare, o disociere tranzitorie şi regresie

Deci privesc din nou fiecare ungher în sus şi în jos

În Bucureşti, de parcă aş explora trecutul unui tip ciudat,

În timp ce el ştie puţine despre mine, ceea ce mă face să mă simt dintr-o dată un mister personal,

Chiar dacă, într-un fel sau altul, izbândeşte.                 2016-6-4

 

Citind poezii în faţa statuii lui Eminescu

Vremea de mai şi soarele săltând printre trandafirii albi

Trebuie să fie ceea ce iubeşti.

Stând la umbră, cu frunzele de tei unduind lin deasupra ta,

Priveşti fix la un bătrân trecător cu barbă albă

Care-i oferă o floare soţiei sale, tremurând.

Poeţi cu pielea şi părul de diferite culori, poeme în propria lor

Limbă maternă, nu e nevoie să fie traduse, de vreme ce

Natura, dragostea şi adevărul sunt limbile lor comune.

Priveşti cu afecţiune o fetiţă

Plutind pe scenă ca un fluture, uitându-se cu naivitate la un poet

De lângă ea, care-şi pleacă capul, zâmbindu-i şi el.

Aceasta este cea mai pură interpretare a poeziei.

Poezia eternă ar trebui citită pentru cer,

Pentru crângul plin de cireşi

Pentru porumbeii brumării care se plimbă tacticoşi pe turla bisericii,

Şi inimile frumoase de oriunde,

Cât despre mine, o fată din îndepărtata China,

Şezând la picioarele tale când mulţimea s-a depărtat,

Citind un poem cu voce înceată: „dulceaţa fructului oprit”,

Şi „vina tot atât de tăioasă ca acele de pin”.

Nu e nevoie să-ţi explic briza din ochii mei,

Trebuie că ai înţeles.

2016-6-5

 

 Trandafiri româneşti

“Ai venit mai devreme cu câteva zile, şi ai ratat Festivalul Trandafirilor,

Care e o mare sărbătoare a rozelor”.

Să fiu cinstită, nu cred că e păcat.

Nu vreau să văd aceleaşi nouă mii de flori

În aceeaşi grădină.

 

Delicată ca o regină,

Pentru roza de Damasc,

Una e de ajuns.

 

Una e de ajuns, înflorind pe malurile Dunării albastre,

Sau în grădina din spatele Bisericii Gloria,

Înflorind în sunetele lebedelor zburând peste vechiul castel,

Ori în tăcutul cimitir.

Înflorind în clipa în care noi plecăm,

Smulgând floarea din salbă şi prezentând-o ca un suvenir

Înflorind în ochii Domnului.

 

2016-6-10

 

În biserică

Spre deosebire de cei care laudă ori se roagă la Domnul în biserică,

Bătrânul îşi pleacă capul şi se înclină în faţa scaunului –

Se deosebeşte de ceilalţi prin expresia de tăcută durere,

De parcă un ac i-ar fi fost înfipt în corp,

În vreme ce credinţa lui în Domnul se arată exact în tăcuta rezistenţă.

 

2016-7-19

Prezentare, versiunea română (după versiunea în engleză a autoarei), note:

Marius Chelaru

 

[1] În original long-tailed tits; întâlnit şi în Asia, şi în Europa – denumire ştiinţifică: aegithalos caudatus, cunoscută la noi drept piţiguş codat.

[2] În original „jet lag” – somnolenţă, oboseala cauzată de deplasarea cu avionul la distanţe mari, cu diferenţe de fus orar.