Acum

Şi-acum e vremea

Să fac loc

Să vină stoluri

după mine

Şi-aşa cărarea

s-a-ngustat

Şi de pereţi

Înlăcrimaţi

odăile sunt pline

Nu cer nimic

Şi nici să-mi daţi

Că cerul este

plin de stele

şi în grădină

sunt gutui

de curge aurul

din ele

că sunt bogată

şi vă las

câte-un cuvânt la fiecare

şi-orice secundă

de pe ceas

e binecuvântare

Sunt norocoasă

că respir

şi-am o grădină mică

unde-nfloreşte-un trandafir

şi ceaţa o despică.

 

După

Mi-ai sărutat

fiecare deget îngheţat

Şi de acolo

au răsărit

fire de iarbă

pline de rouă

Boabe de mărgăritar

sorbeai dimineaţa

şi în adânc

Încă o noapte trecea

iar stelele-îşi

lăsau numele

În scoarţa copacilor

răsăriţi acolo

după plecarea noastră.

 

Cireaşa

Mă caţăr

după ultima cireaşă

e cea mai dulce

din câte au fost

În ea este vara

cu adevărat.

Deşi de-o vreme

n-am fost la mare

eu am trupul sărat

 

Pământul sub mine-i

de sticlă

Şi-alunec uşor peste trunchi

am cireaşă în pumni

dar mi-e frică

Să nu rămân

o vecie-n genunchi.

 

Între noi

Căutam nourii

cu forme de păsări

umeri uneori de broscuţe

sau de mistreţi,

şi spre seară

cînd cerul era obosit

mă trezeam

tot mai străină

între patru pereţi

Căutam oameni

aplecaţi de bagaje

până la gară

dus şi întors

te vedeam

ca un semn

de întrebare

Şi cerul era

mai duios

Tot mai aproape

apoi te-am privit

şi cerul era

între noi

Ca un prunc adormit.

 

Cu durere

Să ne dezbrăcăm

de toate cojile

acum când ne iubim…

Aşa-mi spuneai

în seara în care-mi

făceai cu mâna

iar pe zare pluteau

nişte nori gălbui

Apoi am închis uşile

Să nu intre în casă

alte gângănii şi

alte mirosuri

şi m-am dezbrăcat

de hainele vechi

cu durere şi teamă.