PARODII de Lucian Perţa

MIHAI SULTANA VICOL

Poem

Aş fi vrut să vorbesc

Numai de bine,

Dar cum să vorbesc

Şi mai ales pentru cine,

Când cei ce vorbesc azi dispar

În ceaţă, ca bietul măgar?

 

O,aş putea vorbi despre Dumnezeu,

El poate m-ascultă,

Chiar dacă-s ateu

 

Vorbire prea multă

E astăzi în jur,

E-atâta minciună

Că-mi vine să-njur

O lume nebună.

 

Cândva fântâni ştiam face

Şi chiar le făceam,

În vremuri sărace

De toate aveam

 

Dar azi e o lume

Ciudată de tot,

Se ţine de glume

Şi-o doare în cot

 

De ce ştiu a face,

De ce pot să fac,

Nu-mi zice vino–ncoace,

Că nu mai am  frac

 

Aşa că, dragi cititori, mă iertaţi,

Dar tot o să-njur… mă scuzaţi!

 

 

DANIEL MUREŞAN

Suntem izbiţi continuu

Atrag atenţia prin acest poem

tuturor cititorilor avizaţi

din sistem:

Dragii mei, aflaţi

că între lume şi noi

e o luptă continuă şi smintită

din care nu mai putem

da înapoi

odată intraţi,şi mă tem

c-o viaţă nefericită

vom duce-ncercând

să o cunoaştem filosofeşte.

Să vă iasă din gând

orice incursiune

în măreţia şi micimea ei,

emoţiile nu sunt bune

decât la poeţii acei

ce la curtea zeilor,

destul de des,

au umblete şi acces!

 

VASILE LARCO

Steaua mea

Pe cerul Iaşului stingher,

În noaptea-ntunecată,

O nouă stea luci pe cer,

Frumoasă şi ciudată

 

Avea un fel pâlpâitor

De-a lumina în ceruri,

Venind încet-încetişor

Dincolo de-orizonturi

 

Un bob zăbavă doar am stat

Şi-apoi, cu telescopul,

Secretele i le-am aflat,

Originea şi scopul.

 

Şi basmul mi s-a năruit,

Nu-s visuri de el demne,

Era de fapt un satelit,

De spionaj, pesemne!

 

GHEORGHE SIMON

Moldova

Din adânc de istorie pâlpâie încă

lumini în Moldova, roşie stâncă,

acolo mi-e inima,toată simţirea

şi slova în care se-ascunde iubirea

 

Mi-e frântă în două şi doar rugăciuni

nu cred s-o-ntregească, deşi Verbul are

putere, când trebuie, face minuni

şi fulgere face, de multe e-n stare,

rostit însă numai de oamenii buni.

 

Aceştia din juru-mi sunt prea cumpătaţi,

de fapt, n-au curajul, sunt prea timoraţi

verb să rostească dincolo, spre fraţi

şi cer să nu fie cu nimic deranjaţi

 

Nimic nu se face de nu-i din adâncuri

de suflet, nu e cu putinţă,

azi pacea-o vor unii păzită cu tancuri,

uitând că-n Verb e de fapt biruinţă

şi-avem nemurirea prin el în credinţă.

 

Aş trece eu Prutul, focul să-l duc,

focul,lumina ce-n inim-o port,

dar nu ştiu când ziua aceea apuc,

că asta mi-e vina: Nu am paşaport!

 

CONSTANTIN BOBOC

Panglici, actori, pigmei

Poezia de azi e superbă,

E plină de tâlc şi idei,

Ard toate cuvintele-n jerbă,

Oricum le citeşti şi le iei!

 

E avangardă curată,

Dar şi romantismul păstrează,

Un vers nici nu-l poţi dintr-odată

Citi,fiindcă te lăcrimează!

 

Nimic nu e scris la-ntâmplare,

Cuvintele-s mult cugetate

Şi versul adună şi are

Metafore nenumărate!

 

Îmi sună un ceas deşteptare—

Ce vis am avut, cu de toate…

Dar gata, trezeşte-te frate!

 

ALEXANDRU SPĂTARU

Colindă şi pâine

Ce-nseamnă oare

când visezi că scrii poezie?

Voi, dragi cititori

şi dragi cititoare,

ştiţi ce poate să fie?

Eu, personal, văd câteva linii de contur

ale semnificaţiei, da-i sensul obscur

 

În cercuri concentrice,albăstrii

totul se-nvârte, dar deduc

că totul depinde de ce versuri scrii:

dacă sunt clasice, ele induc

o stare de belşug,

dacă-s în vers alb, înseamnă zăpadă

şi deszăpezire cu plug.

Dar indiferent ce cititorii o să creadă,

nu mă las luat de val,

nu stau pe gânduri, ci scriu şi-un jurnal!

 

FLORENTIN   DUMITRACHE

Am înflorit caişii…

Am curăţat livada din toamnă de rugină,

Caişii, merii, prunii, pe toţi i-am curăţat,

Muncit-am pentru asta aproape zi-lumină,

Până ce ochiul Lunii pe toate s-a lăsat.

 

Iluminări tăcute aveam de satisfacţii,

Cămaşa mi-era udă în spate de efort,

Cum n-am avut-o poate decât în situaţii

Când mai scriam poeme, aşa… ca şi un sport.

 

Acum e primăvară, livada mi-e-nflorită

Şi fluturi şi albine colindă-mi-o firesc,

Privesc cu încântare că pofta mi-e-mplinită

Şi vise în lumina livezii mele cresc.

 

Am curăţat livada să facă mere, prune,

Că-mi trebuie de ţuică… să întru-n Uniune!