Nora IUGA                                     

când mă-ntâlneam cu Oskar

 

premianţi la toate intrările

 

înaintea concursului

mă gândesc la vârsta mea

la petrecerile când nu reuşesc

să destup sticla de şampanie

 

îmi place textul ăsta

larg şi fără nici un haz

ca un halat de baie

sub care te poţi scărpina în voie

 

m-am săturat să mă tot lovesc

numai de premianţi la toate intrările

calc cu tălpile goale pe talpa încinsă

ei spun că dansez cu amintirile mele

luate din filme

limba lor ustură ca arpagicul

 

dar pe mine mă iubeşte pisica.

 

 

teme-te că eşti tânără

 

fericiţi cei născuţi din părinţi tineri

ei sînt iuţi ca săgeata din arc

şi trandafirul desface

mâna ţiganului pus pe furtişag

printre hohote de râs      Oskar

îmi spunea că nu va muri niciodată

din motive obscure

se întâmplă seara intr-un fum

şi-i foarte plăcut.

 

inventar

 

poetul Oskar se compune dintr-o adresa: Schluterstrasse 53, din o mie şi una de trepte, dintr-o cergă gri cu motan gri, din cinci centimetri de Burgunder, dintr-o pereche de ochelari, dintr-un fişier cronologic ţinut la zi, dintr-un gât prevăzut cu clarinet, dintr-un şir de cuvinte numerotate. poetul Oskar se compune dintr-un pariu între o adunare şi o scădere: „unde îţi ţii inspiraţia, matematicianule?”   „în cuşcă, mi-o dresez”.

 

 

cartofi şi superlative

 

îl amestecam dimineaţa în cana cu lapte

pe dulcele meu dog german

câte acte veneţiene n-am interpretat împreună

câte farandole…câte găini jumulite

prin perifericul meu sistem nervos

duios Anastasia trecea

şi erau linguri de lemn pe acolo

şi iahnii de cartofi

pupă-mă-n bot ce bună narghilea aveai

serenissime… vezi frunza asta aşteaptă-n rigolă

pune-o la butonieră şi

m-ai invită-mă la dans.

 

 

seamănă cu regele Mihai

 

după o lună şi jumătate un plic. Oskar îmi confirmă că a primit corespondenţa dintre James Joyce şi Nora Barnacle. cadoul meu de ziua lui. de ce scrie Oskar numai să răspundă. niciodată să întrebe. discreţia e arma cavalerului. am citit undeva şi eu le spuneam mereu: „seamănă cu regele Mihai!” la fel de  bine poate fi şi Sanson călăul Parisului. nici el n-a întrebat-o pe Maria Antoaneta cum se simte şi ca să  nu

rămână dator şi-a tăiat limba. până una alta  Oskar e Oskar. mă gândesc să îi spun tacit.