VINOVAT DE IERTARE

Cuvintele îţi sînt pline de năduf

Îmi spui că  sînt vinovat  de iertare

 

Împacă-te cu tine

Ia-ţi libertatea păsării scăpate

Din colivie şi pierde-te

În înălţimile zării necuprinse

ELEGIE

Mîhnirea  mi-i pîine  pe masă

Şi-amaru-i un cîine credincios

Care pe urme îmi calcă

 

Mă  latră  neliniştile și-n suflet

S-aude cum sapă  adînc tristeţea

Rupt mi-i plînsul de fiara  singurătăţii

 

Mărginit sînt de întuneric

Neliniştea îşi agită  singurătatea

 

Disperarea racneşte  la mine

Aţinîndu-mi calea oriunde aş fi

 

POEM SIMPLU

Tu îmi spui:

„Acolo unde ai făcut o rană

Rămîne deschisă durerea ”

Te întreb pe tine cea rănită

De vrajba vorbei mele

Cum să-ţi înduplec inima

Să nu te mai doară  lacrima?

 

MAMEI

Am visat-o pe mama

Luase înfăţişarea  unei lacrimi

M-a întrebat cu glasul de-alint

„Cum o mai duci fiul meu? ”

 

Mamă, mi-i bine, aşteaptă-mă

Te voi îmbrăţişa în curînd!

 

POEMUL  MORŢII

În hohote smintite  învrăjbita moarte

Neimblanzită  îmi va cere un preţ

Pe care viaţa nu are cu ce să îl achite

 

Nici ruga, nici plînsul, nu o vor face

Să-şi îmblînzească  firea, nu ştie

A ierta pe cel ce în pătimire piere

Nu-i rugă şi nici lacrimi să-i stîrnească mila

Privirea  ei de întuneric este plină

Cînd năprasnicul sfîrşit se abate  peste  viaţă

 

SÎNT  VINOVAT DE-O BIBLICĂ  IUBIRE

                                                        Zenoviei 

 

Păgîna aşteptare în chinul

Ei mă ţine

 

Sînt vinovat  de-o biblică  iubire

Iubita mi-o veşnicesc în icoană

 

De-atîtea  jurăminte  vorbele sînt treze

Năvalnica  nelinişte plină-i de furtună

 

Iubita pînă la ceruri o  înalţ

Sîngele năvalnic e ca  o lavă  de oţel

 

Îndrăgostit  prin jurămînt de tine

Sînt şi astăzi în iubire