Luca Cipolla s-a născut la Milano, în 17.11.1975. Este poet şi traducător din limba română în limba italiană şi invers, redactor al revistelor “Sfera Eonică” şi “Regatul Cuvântului” din Craiova, colaborator al revistelor “Boema”, “Climate Literare”, “Cafeneaua Băniei” şi al revistei internaţionale online “Starpress”. Este în colegiul redacţional al revistei “Amprentele sufletului”. Este co-autor (cu Melania Cuc) al volumului Monade, Editura Karuna, Bistriţa, 2014. Creaţii ale sale au apărut în diverse antologii, a publicat în diverse reviste literare pe hârtie/ online din România, Italia dar şi din alte ţări. A tradus în italiană din creaţia mai multor autori români.
O particulă vie
M-arunc în luptă
uitând de prezenţa Ta
şi rămân singur..
un şoc electric mâhneşte venele mele,
coboară o lacrimă
dar în praf mai târziu
o rază de soare
îmi aminteşte că şi eu sunt o particulă vie
veşnic ocrotită şi nestrivită
între degetele Tale
pline de iubire luminoasă
astfel încât
nu mă pot abţine să nu mă las
căzut pe perna de pene
a unei răsuflări moi
şi să nu adorm
puţin câte puţin,
puţin câte puţin..
Mulţumesc.
Nebunul
Ca pe un sâmbure de măr
detaşat
din pulpă,
chip de vultur al Terpsihorei
e nebunul,
apă curată,
locuieşte în odaia lui
cu ani în urmă,
leneş omorât
de amintiri ucigaşe.
Mama plină de beatitudine (Anandamayi Ma)
Înainte de a veni pe lume
eram aceeaşi,
când eram copilă de asemenea
şi am devenit femeie..
tot aceeaşi.
Oglinda
clar
înapoia tăcerile mele
astfel rămâneaţi cu gura deschisă
şi imperturbabilă eu,
conştientă că
fiindcă totul e ātman
nici o armă nu poate străpunge sufletul,
nici un cuvânt sau hotar între mine şi voi
– ce niciodată nu ne-am născut
şi niciodată nu vom pieri –
nu ne poate despărţi de eul veşnic
al suflului vital
care ne uneşte.
Ca să-ajung la tine
Ca să-ajung la tine
mi-am sfâşiat picioarele
cu emoţii înţepătoare,
tăciuni
pe pietre arzătoare,
deşerturi
ce rareori
prevesteau oaza.
În jurul meu
doar umbre bipede,
surori
de nimic,
dar ca să-ajung la tine,
cu spatele rupt,
ignorai vârsta reală
în aura ambrei
a iluzoriilor trecuturi infantile
în braţele
din nou
ale tinerei mame.
Versiunea română: Luca Cipolla