Shu Dandan s-a născut în China, în oraşul Changde, provincia Hunan, în iulie 1972. Este absolventă a Universităţii Normale Centrale din China şi a Universităţii din Guangdong, unde a studiat limbi străine, a obţinut şi un masterat în limba şi literatura engleză, şi unul în Limbi străine şi lingvistică aplicată. Este profesor de engleză la Colegiul Tehnic Industrial din Guangdong. Scrie şi traduce poezie. Poemele sale au părut în diverse reviste, jurnale, antologii. Între volumele sale de versuri – A Dragonfly Visiting. A tradus în chineză, din engleză, diverse poeme ale unor autori începînd cu anul 2003. A primit premii şi distincţii la cîteva festivaluri, între care cea de „Ambasador al poeziei”, primită în 2016, la Iaşi, de care este foarte mîndră.

Marius Chelaru: China este o ţară cu o cultură extraordinară, o istorie interesantă şi un viitor pe care şi-l construieşte cu atenţie. În discuţiile noastre ţi-am spus cîte ceva despre cum au fost traduşi clasicii chinezi la noi, dar am şi căzut de acord că, deşi s-au făcut paşi, încă ne cunoaştem destul de puţin prin literaturile ţărilor noastre. Să facem, aşadar, pasul nostru spre o mai bună cunoaştere a realităţilor din ţara ta prin această convorbire a noastră. Să începem aşadar cu rugămintea de a ne povesti despre Changde, viaţa ta acolo, anii de şcoală, apoi despre Guanghzou…

Shu Dandan: Îţi mulţumesc pentru interviu şi sînt bucuroasă să vorbesc cîte ceva despre China. Din discuţiile noastre ştiu că mulţi dintre clasicii literaturii chineze au fost traduşi în română. Şi sînt plăcut surprinsă să remarc citatele din poezia chineză clasică în poemul tău despre întîlnirea cu poeţii chinezi la Festivalul Internaţional de Poezie, la Iaşi. E incredibil că ai citit atît de multe poeme clasice chineze! Cît despre mine, Changde, oraşul meu natal, este unul frumos şi liniştit, în provincia Hunan, în China centrală; este, de asemenea, oraşul natal al marelui nostru poet din secolele trecute Qu Yuan şi al celebrului poet modern Chang Yao. Mi-am petrecut copilăria acolo, în oraş, cu bunicii mei de la Lacul Dongting. Minunatul peisaj natural şi spiritele umaniste ale culturii locale m-au influenţat profund, în dispoziţia mea şi felul de a scrie poeme de mai tîrziu. Am absolvit universitatea în alt oraş, Wuhan, apoi, după absolvire, am mers la Guangzhou, un oraş din sudul Chinei, unde, pînă acum, locuiesc, muncesc, m-am căsătorit, am devenit mamă, poet şi translator…

M.C.: Ai absolvit facultăţi de limbi străine, predai engleza… Cum ai văzut tu evoluţia studiului şi interesului pentru limbile străine în China (am în vedere şi programele oficiale, dar şi interesul celor implicaţi direct: profesori, elevi, studenţi)? Este un interes mare acum? Şi ce limbi, ce culturi par a interesa cu predilecţie studenţii chinezi?

S.D.: Ca una dintre cele mai larg folosite la nivel internaţional, engleza este cea mai populară limbă străină în China, mai ales pentru oamenii tineri, şi se studiază obligatoriu în şcoli şi universităţi. Studenţilor li se cere să treacă examene de diferite grade de dificultate, în timpul anilor de şcoală, de exemplu: College English Test, Practical English Test etc.. În anii din urmă şi alte limbi asiatice, ca japoneza şi coreeana, au devenit, de asemenea, populare printre tineri, poate, în parte, datorită impactului puternic al telenovelelor japoneze şi coreene la aceste generaţii.

M.C.: Scrii o poezie modernă, dar în care am întrezărit şi simboluri care ţin de profunzimea culturii/ mentalităţii chineze. Să vorbim puţin despre cum vezi tu trendurile de azi în poezia, în literatura chineză? Din ce ştiu sînt şi filoane tradiţionale, dar şi direcţii moderne, apropieri şi distanţări de cea occidentală ş.a.…

S.D.: Perfect adevărat! Ştii multe despre poezia chineză contemporană. În China zilelor noastre sînt diverse trenduri şi multiple tipuri de poezie. Cei mai mulţi poeţi au ideile lor individuale despre poeme, teorie şi creaţie şi diversele linii de conduită în poezie, care dau abundenţa şi eflorescenţa liricii chineze contemporane. Unii poeţi îşi au creaţia adînc înrădăcinată în cultura şi tradiţiile clasice chineze, alţii se dăruiesc explorării direcţiilor moderne şi modalităţilor apusene, alţii sînt interesaţi şi focalizaţi pe inovarea limbajului, şi unii fac eforturi să combine clasicul cu modernismul, stilul chinez şi caracteristicile occidentale. Cît despre mine, ca poet şi translator, nu refuz să absorb învăţăminte de la cultura clasică chineză şi modalităţile occidentale, şi sper să îmi dezvolt propriul meu stil.

M.C.: Sînt diferenţe specifice considerabile între marile regiuni ale Chinei şi în ce priveşte literatura?

S.D.: Cum ştii, China este o ţară cu un teritoriu foarte vast, şi, astfel, clima, geografia, dialectele şi chiar culturile locale şi temperamentul oamenilor diferă de la o regiune la alta, ceea ce a influenţat caracteristicile poeziei în diferite părţi ale ţării. De exemplu, sînt multe diferenţe specifice între nordul şi sudul Chinei. E cald şi umed în sud, în timp ce e rece şi uscat/ arid în nord. Ca o persoană care a locuit în principal în Sud, călătoresc adesea în vacanţele de vară şi iarnă în diverse oraşe nordice. Ştii că e benefic pentru un poet să călătorească împrejur, să-şi îmbogăţească experienţa. Vara asta am călătorit în oraşul nordic Harbin; a fost o călătorie interesantă pentru mine. Am văzut diferite plante şi stiluri arhitectonice, am încercat mîncăruri diferite, şi, mai mult, experienţele diferite şi amintirile preţioase îmi dau, de asemenea, inspiraţie pentru poezie, cum a fost şi cu călătoria la Iaşi, în România, în mai anul acesta.

Vorbind din perspectiva artei în general, putem spune că poezia sudică are unele caracteristici ale sudului şi vecinătăţii cu oceanul (de exemplu blîndeţea, delicateţea, modernitatea etc.), în timp ce poezia nordică este cumva demnă şi decentă. Poezia regiunilor de la sud de Fluviul Yangtze este elegantă şi, implicit, are rădăcinile adînci în tradiţiile clasice chineze, în timp ce poezia chineză vestică este aspră, temerară şi fără constrîngeri ca peisajul magnific de acolo. Dar acesta nu este singurul criteriu absolut de a comenta poezia din diferite regiuni. Vreau să spun că nu toţi poeţii din aceste regiuni împărtăşesc aceleaşi caracteristici. La nivel micro, caracteristicile poeziei diferă de la poet la poet.

Într-un fel, poezia este relativ un tip de artă a unei minorităţi

M.C.: Cît de complicat sau de facil este pentru un scriitor să publice în reviste şi editorial, în volum, în China zilelor noastre? Şi în particular pentru un poet? Cum a fost debutul pentru tine, şi apoi paşii următori care au contat cel mai mult în evoluţia ta?

S.D.: Cred că, într-un fel, poezia este relativ un tip de artă a unei minorităţi. Nu e atît de populară ca filmele sau alte forme de artă. Cititorii de poezie şi reviste de poezie sînt relativ puţini, aşa că publicarea de poezie într-o revistă sau în volum nu e atît de uşoară în China, dar nici atît de dificilă, dacă poţi să scrii poezie bună. Probabil aşa e peste tot în lume. Dar, din fericire, cu popularizarea prin internet, e uşor pentru poeţi să publice poeme pe bloguri, Wechat, QQ etc. Canalele de răspîndire a poeziei au devenit diverse. Îmi amintesc că am tradus prima dată poeme cam cu cincisprezece ani în urmă, şi le-am publicat pe internet. Acele poeme au atras numeroşi alţi poeţi cititori de poezie şi reviste de poezie, şi apoi lucrurile au început să meargă din ce în ce mai bine pînă ce o editură a promis să publice antologia pentru mine. Cartea a primit comentarii bune şi încurajări de la cititori, aşa că editura a devenit încrezătoare în munca mea. Pînă acum am publicat pentru cititori trei antologii cu traduceri, inclusiv poeme  de Philip Larkin, Raymond Carver şi doisprezece poeţi europeni, şi propria mea carte de versuri, A Dragonfly Visiting is coming soon this September; aceştia ar trebui să fie cei mai importanţi paşi în evoluţia mea literară pînă azi.

M.C.: În opinia ta cum publică editurile publică în China, azi? Şi aici, te rog, să detaliem puţin – clasicii chinezi, clasicii străini, poezia modernă chineză, traduceri din lirica străină? Şi care este interesul publicului?

S.D.: După cum ştii, în general, cărţile de poezie nu sînt profitabile pentru edituri, aşa că publicarea de cărţi de poezie mai ales nu este uşoară în China. Operele clasice, fie că e vorba despre clasicii chinezi sau străini, au ceva cititori stabili, în vreme ce poezia modernă chineză nu et aşa de norocoasă, pentru că acum are nevoie de timp să pătrundă în orizontul cititorului obişnuit cu cititul, şi să ajungă la cea mai bună înţelegere din partea acestora. Dar situaţia traducerilor din autori străini merge mai bine zilele astea, de vreme ce atît de mulţi poeţi chinezi sînt curioşi şi interesaţi de poezia acestora şi doresc să cunoască mai bine lumea exterioară. Ştiu multe antologii cu traduceri ale unor poeţi străini importanţi, cum ar fi Philip Larkin, Tomas Transtromer, Derek Walcott, Paul Celan, Czeslaw Milosz, Wislawa Szymborska, Adam Zagajewski etc., sînt primite cu căldură de cititorii chinezi.

Ca o creaţie a limbajului, poezia ar trebui să arate

variaţia limbii şi dezvoltarea acesteia

M.C.: În ce priveşte poezia chineză contemporană aş vrea să discutăm puţin despre temele predilecte dar şi despre limbajul poeţilor (mă interesează viziunea ta şi ca poet/ translator, şi ca lingvist).

S.D.: Temele poeziei chineze contemporane sînt din abundenţă şi pitoreşti. În afara temelor teme ca iubirea pentru oraşul natal, nostalgia, lauda naturii, agricultură, civilizaţie destinul individual, prietenia şi dragostea etc., poeţii chinezi contemporani se concentrează, de asemenea, pe explorarea vieţii citadine, dilema rasei umane în ce priveşte existenţa, suferinţa spirituală, umanitatea şi emoţiile/ sentimentele, civilizaţia modernă, religie, gînduri despre viaţă şi viziunea asupra lumii etc. Ei dau mai multă atenţie inovării limbajului şi gîndirii creative în poezie decît predecesorii lor. Pentru mine, experienţa de viaţă, lumea interioară, mentalitatea, natura şi gîndurile despre relaţia dintre oameni şi natură sînt temele de care sînt interesată. Vreau să explorez prin scrierea de poeme cunoaşterea de sine şi cum se reflectă în viaţă. De asemenea, încerc să explorez posibilităţile de inovare ale limbajului şi gîndirii creative în poezie. Într-un fel, poezia este o artă a limbajului. Limbajul a fost mereu în schimbare şi dezvoltare de mii de ani. Ca o creaţie a limbajului, poezia ar trebui să arate variaţia limbii şi dezvoltarea acesteia.

M.C.: Cum vezi tu peisajul revuistic (am în vedere mai ales publicaţiile literare, dar nu numai) în regiunea ta, în ţară?

S.D.: În afara revistelor literare oficiale este şi o abundenţă de publicaţii private literare ne-oficiale, inclusiv jurnale de poezie şi periodice cuprinzătoare în China anilor recenţi, care sînt suplimente bune pentru publicaţiile oficiale şi posibilităţi de alegere mai multe pentru poeţii care decid să-şi publice astfel poemele. Aceste publicaţii şi-au adus o mare contribuţie la dezvoltarea poeziei chineze contemporane, care au oferit domenii bune pentru creaţii variate şi o dezvoltare sustenabilă a poeziei. E adevărat că revistele literare s-au confruntat cu o dilemă în anii recenţi, în special în epoca informaţiei. Cu dezvoltarea rapidă şi popularizarea internetului este greu pentru publicaţiile literare pure să stîrnească o mare preocupare şi interes printre cititori. Cum să lansezi inovarea mecanismului şi să faci publicaţiile literare să meargă către piaţă, şi în acelaşi timp să-şi păstreze caracteristicile literare, cam acestea au fost considerentele şi ţintele publicaţiilor literare.

M.C.: Tu şi colegii tăi, Bei Ta, Wang Mingyun şi Lei Ren, sosiţi din China la festivalul de la Iaşi din vara lui 2016 aţi fost primiţi cu interes şi aprecieri la noi. Cum ai văzut tu România, Iaşul?

S.D.: A fost o mare onoare pentru mine că am fost invitată la Festivalul Internaţional de Poezie de la Iaşi, vara asta. Sînt cu adevărat recunoscătoare pentru ospitalitatea voastră şi primirea călduroasă. Este prima dată cînd am venit în România, şi a fost o călătorie poetică plăcută şi de neuitat. România este o ţară foarte frumoasă, cu o ambianţă istorică şi culturală bogată, iar Iaşi este un oraş atît de frumos. În Iaşi, am citit poeme în palate minunate, biserici splendide şi şcoli liniştite. Mi-a plăcut să mă plimb pe străzi cu prietenii să văd diverse tipuri de clădiri, şi uneori să ne bucurăm de concerte în pieţe. Invidiez cu adevărat calmul şi viaţa care se scurge agale aici. Prin comparaţie, viaţa mea în Guangzhou este mult mai ocupată şi grăbită. În timpul festivalului am întîlnit atît de mulţi oameni drăguţi, am legat prietenii cu mulţi poeţi români. Am vorbit mult despre poezie şi am schimbat antologii de versuri, am făcut chiar un plan de traduceri şi comunicare pentru viitor. Apreciez cu adevărat ce aţi făcut pentru noi în timpul acestui festival.

M.C.: Cum ţi s-au părut, atît cît s-a putut să înţelegi pînă acum, poezia autorilor români? Am discutat la Iaşi despre ţările noastre, despre istorie, despre limbă, caracteristici, mentalităţi ş.a. Cum ai văzut, aşadar, poezia românilor comparativ cu cea chineză în ce priveşte felul de a scrie, caracteristici etc.?

S.D.: Înainte de a veni în România, citisem cîteva traduceri din creaţia unor poeţi români ca Mihai Eminescu, Marin Sorescu (versiunile poetului chinez Gao Xing), şi Nichita Stănescu etc. După festivalul internaţional de poezie de la Iaşi, graţie antologiilor de versuri primite în dar de la colegii români, am citit cîteva poeme ale unor autori români contemporani, cum ar fi: Cassian Maria Spiridon, Marius Chelaru, Aura Christi, Violeta Craiu etc. Simt că, atît cît am putut înţelege pînă acum, poezia română este adepta explorării atît a marilor şi profundelor teme, cît şi a reflectării vieţii contemporane într-un limbaj concis, limpede dar puternic, şi în forme libere. Aspectul liric graţios şi emoţiile subtile din poem sînt cu totul fermecătoare. Sînt pline de o imaginaţie misterioasă şi o extraordinară meditaţie cu privire la spirit şi lume, şi, în acelaşi timp, conferă importanţă abstracţiei imaginii şi întregii concepţii artistice, care este cumva similară cu poezia chineză. Şi îmi place şi temperamentul romantic atît al poeziei, cît şi al poeţilor români, ceea ce, poate, lipseşte cel mai mult poeziei chineze.

Pe măsura dezvoltării poeziei chineze moderne, traducerile din poezia modernă occidentală au o mare influenţă asupra ei

M.C.: Să ne întoarcem la tine. Ai tradus mult, eşti un poet cunoscut şi o traducătoare apreciată în ţara ta, ai primit o serie de premii şi distincţii pentru creaţiile tale. Cum ai simţit tu că este interesat publicul chinez de poezia Europeană, de poezia străină în general?

S.D.: Cum am menţionat şi mai înainte, în general vorbind, publicul chinez (inclusiv poeţii) este interesat de poezia străină. China are o istorie îndelungată, de mii de ani de poezie clasică, dar poezia modernă a pornit la drum de cam o sută de ani. Pe măsura dezvoltării poeziei chineze moderne, traducerile din poezia modernă occidentală au o mare influenţă asupra ei, într-o măsură mare în ce priveşte limbajul, temele, mijloacele de expresie, pînă la tehnicile de scriere, chiar şi felul de a gîndi. Cel mai mult prin traduceri poeţii chinezi se familiarizează cu opera multor poeţi europeni şi americani, ca: Yeats, Thomas Hardy, Philip Larkin, Seamus Heaney, Eliot, Pound, Walt Whitman, Dickinson şi mulţi alţii menţionaţi mai sus. Poeţii chinezi au rădăcinile în tradiţiile poeziei clasice chineze şi învaţă, de asemenea, din modalităţile moderne occidentale. Ca parte a sistemului poeziei lumii, pînă acum poezia chineză contemporană a făcut mari acumulări şi e vremea să prezentăm mai multă poezie contemporană chineză, şi poeţi excelenţi lumii. Traducerea a construit o astfel de punte pentru poeţi peste tot în lume, pentru a se înţelege şi comunica unii cu alţii.

M.C. : Să ne apropiem de final (mulţumindu-ţi pentru această convorbire, şi în speranţa că vom găsi ocazia să te invităm din nou în România – în fond, de acum eşti unul dintre „Ambasadorii Poeziei”, pentru oraşul nostru!) cu proiectele tale.

S.D.: Mulţumesc pentru această convorbire, şi eu sînt bucuroasă că am putut schimba cîteva cuvinte despre poezie. E o mare onoare pentru mine să fiu „Ambasador al Poeziei” pentru Iaşi, şi aş vrea să fac tot ce pot pentru traducere şi comunicare între poeţi, atît din România, cît şi din China. Sper că vor fi oportunităţi să vă invităm şi noi în China.

Interviu şi versiunea în limba română: Marius CHELARU