LE PAON / PĂUNUL
Întocmai ca păunul înţepat de amor,
Ce vrea, fălos, iubitei s-arate al său dor,
Încearcă să-i prezinte comori înaripate
Cu azur picurate şi cu stele ornate,
Rotindu-se-mprejur în cerc clămpănitor,
Ca mai frumos să-i pară corpul strălucitor,
La fel şi firmamentul, atins ca de-un impuls,
În faţa doamnei Terra-şi prezintă-al său lux :
Îşi întinde-o perdea din azur pistruiat
Cu fulgi de-aur pătat, cu ochi ageri marcat,
Presărat sus şi jos cu rotiţe-arzătoare,
Împestriţat cu focuri şi stele sclipitoare,
Făcând ca Terra- doamna, mereu mai arzătoare,
Să fie-n aşteptarea îmbrăţişării sale.