LA GROTTE / PEŞTERA

…Şi iată-l că găseşte-o grotă-ncântătoare,

Cu umbre-amestecate cu razele de soare.

Stânci pure de cristal cu vârfuri inegale

Se-mpréună cu stânci de rubin şi de-opale.

Iar ramuri de mărgean incerte la culoare

Menite sunt să crească a peşterii valoare.

Argintul luminos al apelor din nacru

Imită chiar splendoarea acelui Iris sacru.

Acolo e smaraldul şi piatra de azur,

Şi strălucesc safire cu smalţul viu şi pur.

Se vede chiar turcoazul alături de-ametist,

Şi jaspul stacojiu, dar şi de-un verde trist,

Şi chiar perla barocă alături de topaz,

Cu-al său cristal de aur te-mbie la extaz.

Acolo-i cornalina cu luciu sângeriu,

Dar şi aventurina-n nisipul auriu.

Totu-i strălucitor iar ochiul nu caută deloc

Nici ape diamantine, nici al grenatei foc.

Din margini de Orient, din climate barbare,

Frumos străluce smalţul cochiliilor rare

Cu-a lor diversitate în mii şi vii culori,

De parc-acest morman l-ar presăra cu flori.

Şi mii de jocuri de-ape fac stâncile umide

De-un cristal săritor şi din perle lichide.